Dei Frati, Brasov

Restaurantul "LA CEAUN TIHNIT", Str. Michael Weiss, Brasov

Eu cand aud Michael Weiss, ma gandesc automat la vacanta, weekend, relaxare si plimbare in acest oras atat de frumos cu aer medieval. Dintre toate restaurantele, revin cu placere la acesta, "La Ceaun Tihnit".

Mancare traditional romaneasca foarte buna, preparata in stilul home made. Mese putine, atmosfera familiala, personal foarte dragut. Meniu mic, doar cateva preparate, din care unele se cam termina spre seara. Asa ca daca vreti sa gustati prepartul lor de top dupa aprecierea mea, anume placinta cu carne de vita, nu asteptati pana la cina. 

De incercat si salata beof si platoul cu slanina. Si placintele desert :)

Restaurantul New York din Sibiu. Si un pic despre dependenta de jocuri video

Acum 2 saptamani, in drum catre Balea Lac, am oprit la acest restaurant in centrul Sibiului, sa o sarbatorim pe Raluca Botan pentru frumoasa aniversare a zilei de nastere. Bineinteles, aniversare pentru 18 ani plus cativa acolo de experienta... ;) 

Si am ramas placut surprinsa de acest restaurant. Simplu amenajat, fara detalii incarcate care sa iti distraga atentia de la scopul pentru care se presupune ca ai venit - sa savurezi o mancare intr-o companie placuta. Singurul lucru pe care il retii din interior este exact ce trebuie, anume niste tablouri cu imagini clasice din New York, unul facandu-mi placere sa-l revad si imi pare si rau ca nu l-am pozat, acela cu constructorii unui zgarie-nor luand pranzul pe o traversa de metal, la inaltime. Mi se pare ca a castigat si un premiu fotograful care a facut-o. 

Meniul nu m-a impresionat in mod deosebit, l-as descrie ca normal, mi-a placut, nu a fost nimic care sa ma deranjeze. Exact genul de restaurant in care mananci bine si pleci. Ceea ce mi-a placut insa foarte mult a fost prezenta personalului. Foarte atent, foarte dragut, cu prezenta de spirit asa cum numai experienta in domeniu poate aduce.

Hmmm... ce fac copiii in 2014 la un restaurant seara, cand se plictisesc ingrozitor, in timp ce parintii se distreaza? Stau toti nemiscati cu ochii in telefoane, tablete, ipad-uri si alte device-uri, in cazul de fata pe mocheta langa masa, 

Din pacate s-au dus vremurile cand alergau in jurul meselor sau pe langa scena pana erau uzi leoarca si adormeau apoi pe scaune la masa... Nu imi convine, insa nici solutie nu am mereu. Cand sunt doar cu copii mei, pot fi dictatoriala: tabletele raman acasa sau ii las sa se  joace limitat ca timp, dupa care le bag in geanta si ii antrenez la joaca, la orice alta activitate care implica sa nu stea cu ochii ca niste zombi in ipad-uri. Dar cand sunt si alti prieteni cu copii, sunt nevoita sa ma supun majoritatii. Noroc ca nu mergem zilnic prin restaurante... Cand ii vad pe copiii astia asa, imi amintesc faza din fimul WALL-E, in care stateau pe fotoliile alea mobile cu o proiectie in fata si nu vedeau, nu auzeau nimic altceva... 

Despre impactul jocurilor video, a tabletelor si oricaror device-uri cu jocuri asupra dezvoltarii neuronale a copiilor, plus despre nocivitatea internetului, ca punct de plecare va recomand inregistrarea de pe youtube a emisiunii Garantat 100% din 31 martie 2013, cu bio-fizicianul Virgiliu Gheorghe, un adevarat guru in domeniu. Si al carui punct de vedere ar trebui sa ne dea de gandit.

Unde mancam la mare?

In Mamaia mancam unde gasim loc :) sau unde mananca niste prieteni si mergem dupa ei. Sau unde am facut rezervare cu cel putin o saptamana inainte. Lasand gluma la o parte, o sa scriu despre Crazy Beach si Blue Beach din Mamaia Nord, tocmai pentru ca sunt populare. Mergem an de an acolo, sunt ok, insa am mici rezerve. La Crazy bucatarii te iau drept retardat si in loc de avocado in salata, pun castravete taiat foarte marunt. Imi place sa cred ca datorita orei foarte tarzii cand avocado se terminase. Sau au impresia ca la ora aia toata lumea e ametita. Ei bine, uite ca nu toata lumea bea alcool. La Blue se imita binisor Grecia, insa asezonat cu niste accente romanesti. Daca luati chiftele de vita la gratar, spuneti-le sa le tina mai mult pe gratarul mai putin incins. Macar de amuzamentul discutiei... Ale mele au fost arse la exterior si crude in interior. Si aia nu e salata greceasca cu masline negre cat capsuna, luate de la carfur. La Byblos (langa hotel Golden Tupil) este dupa parerea mea cea mai frumoasa vedere pentru ca te despart 2 metri de apa. E o chestie de gust pana la urma, eu as putea manca cu picioarele in mare atat de mult imi place in apa si prefer sa aud valurile decat (orice) muzica la puteri.

Cam toate din Mamaia Nord sunt ok. Ieri am fi putut gasi locuri la Ego, insa nu primesc copii. Justificat, intr-un fel. Viki a fost cel care isi dorea sa mearga acolo si tot el a fost cel dezamagit. Incerca sa ne reaminteasca ca de multe ori i s-a dat 13 ani in loc de 8 :)

In Mamaia spre Constanta nu e atat de rau, insa pacat ca manelele rule. Doar m-am plimbat, nu am mancat, insa nu inteleg ceva. De ce oamenii de conditie medie care merg in locurile mai ieftine se imbraca seara ca la plaja? sau ca prin casa cand muti mobila? Nu ar trebuie sa aiba legatura cu venitul, ci cu educatia.

In Olimp la vestitul popas al pescarilor de pe plaja, este Mamaia reloaded. Rezervare cu zile inainte, asteptat cu orele sa aduca mancarea, cateodata comenzi incurcate... Daca treci peste toate astea, inca este in top calitatea preparatelor. Reloaded 2 Mamaia este si Antik din Neptun, pe care eu nu il suport pentru ca in afara de pizza, care este bunicica, sa te feresca Dumnezeu sa comanzi altceva.

Surprinzator de bine am mancat aseara la Oceanic in Olimp. Jumate plin doar, foarte buna mancarea care a venit ciudat de repede. Daca nu era vizibil luata de pe gratar atunci, ii suspectam de altceva...

In Venus am descoperit Melody, un hotel de 4 stele, in al carui restaurant atmosfera chiar te rupe de Romania. De fapt, din tot ce am incercat nou anul asta, l-as pune  pe primul loc.

Nota cea mai proasta o dau restaurantului Ambasador din Neptun. Am fost intr-o seara acum 2 saptamani, mancarea a fost de 10, decorul si posibilitatea de a vizita fostul birou al lui Ceausescu interesante daca vrei sa iti imbunatatesti cunostintele de istorie, am facut conversatie placuta cu un ospatar despre vremurile dinainte de '89. Insa a doua seara cand am revenit, desi nu scria nimic la intrare, fix acelasi ospatar ne-a sarit in fata si ne-a spus ca nu se poate intra, ca are circuit inchis. Asa deodata de pe o zi pe alta. Pai am fost si aseara. Iau usa e deschisa in strada. De ce nu o inchideti?... Raspunsul a fost acelasi, robotic: nu se poate intra, scrie la intrare. Nu scria nimic la intrare, in nici o seara. Merita luat de guler si dus afara sa citeasca el unde. Aproape imi pare rau ca Andrei era in toane bune. Trebuie sa treaca niste generatii sa ne debarasam de obiceiurile comuniste. Atmosfera creata de atitudinea personalului este un fel de calatorie in timp in '89. Nu mai era nevoie sa intru in fostul birou.

Nu inchid acest articol. Voi mai adauga pe parcursul celor cateva zile cat mai stau in Olimp.

Restaurantul Jackie O

Uite ca in sfarsit am mancat si in Romania un calamar ca la mama lui acasa. Nu as fi crezut, pentru ca toate incercarile de pana acum, indiferent de cat de renumit a fost localul, au fost sortice esecului. Calamarul era fie ca un cauciuc, fie parea de la o posta congelat, fie aluatul de pane era dublu cantitativ decat inelul de calamar.

Nu am mai scris de mult la aceasta categorie, restaurante (sau going out, cum am numit-o la inceput). Si nici nu as fi scris, daca nu eram asa impresionata. Daca va place calamarul asa mult cum mie imi place si va mai este si dor de o vacanta, acum in martie cand la noi nici pirmavara nu e inca pe deplin, atunci incercati Jackie O.

Restaurantul este undeva pe langa Cismigiu, interiorul este un pic cam prea pretentios pentru gustul meu, multe oglinzi si ciucuri de cristal. Chiar si impartirea interiorului este un pic cam ciudata, se vede a fost organizat un restaurant intr-un fost club de noapte. Insa meniul merita din plin si as zice ca este chiar peste laudele pe care le auzisem despre acest loc. Meniul este mediteranean cu inspiratie italiana, mai precis doreste sa aminteasca de perioada pe care Prima Doamna a Americii, Jacqueline Kennedy, a petrecut-o in insula Capri din Italia.

La desert am luat cannoli siciliani. Desi erau atractive multe feluri din sectiunea desert, nu am ezitat deloc si am ales imediat. Am fost in Sicilia de 2 ori si de fiecare data am facut zilnic prapad prin cofetarii si cafenele la cannoli, cat am stat acolo :)

Poze nu am, pentru ca mi-am amintit sa fac poze abia dupa ce terminasem tot din farfurie. Nu stiu daca o sa mai revin la ei, insa daca da, o sa incerc sa nu iau tot calamar totusi, ca sa testez si altceva.

Statiunea Mamaia

Ce review-uri sa mai fac eu despre restaurantele de pe litoralul romanesc? Cand se mananca prost si scump in general? Si cand este mancarea buna, preturile sunt sigur sarite dincolo de tavan. Plus ca in locurile mai ok, compania nu mai e ok deloc, in sensul "teoriei formelor fara fond". Petru cine n-a inteles, nu mai explic. Sigur sunt si locuri ce pot face exceptii, dar o sa-mi ia ceva sa le gasesc, mai ales in Mamaia, unde voi merge mai des in perioada urmatoare. Mamaia este statiunea pe care am iubit-o mereu, practic am crescut aici, ai mei nu mergeau cu mine in alte statiuni, ci doar aici, si inca de cel putin 2 ori pe vara. Celelalte statiuni mi se pareau incalcite (inca mi se par) si neprietenoase - mie mi se pare aiurea sa mergi la plaja ca-n Neptun jumatate de ora pe jos de la hotel sau sa dai de un dig cu pietre la malul marii unde apa e adanca de la mal, ca in Eforie. Mamaia mi se parea simpla, cu plaje mari si nisip fin bun pentru castele, cu apa mica la mal, stiam toate hotelulrile si pe dinafara si pe dinauntru. Acum nu le mai stiu decat pe cele vechi, s-a construit mult si nu neaparat armonios.

Pana una alta, aseara am cheltuit in Mamaia o avere pe un snitel ars (ars rau! nu asa... ca sunt eu exagerata), o salata verde care nu a mai venit si niste midii necuratate  (aveau nisip in ele) la restaurantul La Cena Byblos, in Mamaia pe plaja, ca reper in dreptul hotelului Central. Vederea insa a facut toti banii, sunt 3-4 metri de la masa pana la valuri.

Ca o paranteza, daca vrei sa cureti de nisip midiile culese din mare (cele de acvacultura nu au nisip) trebuie sa le tii in apa rece care curge, timp de 24 de ore. Greu de facut si costisitor.

Nu poti mereu sa te urci in masina sa pleci in Constanta sa mananci, insa daca o faci, ai mai multe sanse sa mananci bine. Un loc bun este in portul Tomis, unde gasesti peste proaspat si preturi mici.  

Mult mai trista mi se pare povestea cu unde stai la plaja in Mamaia. Zona de nord ramane - dupa gustul meu - cea mai civilizata si linistita, cu preturi variate pentru sezlonguri, de la 15 lei in timpul saptamanii (20 in weekend) pana la 350 sau chiar 70 lei in weekend. Eu sunt de acord sa platesti mult, atata timp cat primesti ceva pe masura banilor. Cam asa suna o lege a economiei de piata. Insa in unele locuri primesti niste servicii foarte proaste. 350 lei este la Fratelli, unde merita daca faci abstractie de oamenii din jur. Personalul este brici, iar branch-ul (doar sambata si duminica) chiar foarte bun - diversificat si calitativ. Singurul lucru rau la acest branch este ca platesti un pret fix si mananci cat poti. Daca nu te controlezi, risti sa mananci prea mult. 

Plaja ideala din punctul meu de vedere este ceva mai pustie, fara sezlonguri si umbrele, fara muzica - prefer sa aud valurile, ci doar cu niste copaci crescuti natural, fie ei salcami ori cocotieri, care sa-mi tina umbra (nu mai sunt prietena la plaja cu soarele de niste ani). Daca am umbra, pot sta si pe un prosop pe nisip. Si fara gunoaie prin nisip, fara prea multa aglomeratie. Si cu apa neaparat calda si limpede.  

Restaurantul Casa Di David din Bucuresti

Auzisem despre acest restaurant ca are preturi mari. Si pe principiul pe care judeca lumea buna (a se traduce superficiala) bucuresteana, cand costa mult, inseamna ca aprecierea vine la pachet, toata lumea il lauda si toti vor sa ajunga si sa fie vazuti acolo. Asa ca m-am dus sa vad cu ochii mei si sa judec cu mintea mea.

Concluzia-mi este ca acest restaurant este supraestimat. Sa nu se inteleaga gresit, este un restaurant ok, dar nu pe masura laudelor ce i se aduc.

In primul rand am fost dezamagita de locatie. Este pe locul unei foste terase din Herastrau, pe unde bantuiam prin facultate, intr-o constructie ce pare semi-improvizata. Interiorul este dragut, amenajat modern, lumina un pic cam slaba seara, imi era teama ca nu voi vedea bine mancarea. Ospatarii foarte atenti, am avut chiar doi la o masa de doua persoane, iar servirea foarte rapida. Putin nepotrivita mi s-a parut sporoviala continua a ospatarilor printre mese. E bine ca ospatarul sa apara imediat in spatele tau cum ti s-a terminat bautura din pahar, dar nu in acelasi timp sa se traga de sireturi cu un coleg.

Meniul este din carton alb, imprimat cu grafica (se pare ca e la moda), din pacate al meu era murdat de amprente, iar si din mai pacate, rupt la cotor. Nu este un capat de tara, dar nu prea merge cu pretentiile de care se bucura acest restaurant. Meniul ni s-a adus in engelza. Aveti si in romana? Da, va aducem imendiat! Nu e necesar, multumesc! Insa normal era sa fie bilingv, ca altfel pare discriminare, pana devine engleza a doua limba de circulatie in Romania. Servetele de textil, insa fara inscriptie, asa cum i se cuvenea unui asemenea laudat restaurant. Asadar, ce am mancat...

Veal carpaccio, red berries.

Griled halibut, aubergine caviar, chestnut foam. Sorry, dar nu a fost deloc griled, ci prajit toata ziua. Parca mergea o frunzulitza verde deasupra? Ca sa mai coloreze imaginea si sa atraga ochiul?

Souffle glace with orange, citrus juice and arabica icecream.

Iarasi nepotrivita cu pretentiile restaurantului mi s-a parut vesela, neunitara, un fel de farfurii la salate, din alt set cele pentru felurile principale, desertul meu in farfurii de la Ikea, desertul partenerului meu de masa pe o placa de... faianta? sau gresie?... Este foarte inedita ideea, dar... no comment.

Noroc ca mancarea a fost buna pe ansamblu. Dar nu pot spune ca m-a impresionat incat sa vreau sa revin. Este un restaurant absolut normal, dar cu preturi mari.

Conform cerintelor cititorilor, am promis ca voi scrie si preturile de acum inainte. Asadar, un antreu, 2 feluri principale, 2 deserturi, o apa plata mica, un fresh de portocale si un frape, 450 lei. Voi fi mai vigilenta data viitoare si imi voi nota preturile detaliat.

Restaurantul Belvedere din Brasov

Daca sunteti prin Brasov si vreti sa mancati ceva absolut deosebit pregatit de maestrul bucatar Ioan Florescu, sa aveti o priveliste superba a orasului (in special la ora inserarii) si daca va si dau un pic banii afara din buzunar/poseta/borseta/gentuta... nu ratati acest restaurant. Este pe drumul spre Poiana Brasov, pe stanga cum urci (langa statia de autobuz Varte pentru cunoscatori) la ultimul etaj al hotelului cu acelasi nume.

M-a placut faptul ca am primit din partea casei un mini-antreu si o mini-supa pana la sosirea comenzii, deoarece comandasem numai felul principal. Victor al meu de 6 ani, care nu s-a prins ca sunt niste gustari din partea casei, ne-a distrat mirandu-se ca supa este atat de mica si intreband daca nu au mai mare, motiv pentru care a servit-o si pe a mea.

Mini-antreul nu as putea sa va spun ce continea exact, am retinut doar branza si fazan:

Supa a fost din leurda cu spuma de lapte, stiu deoarece am cautat-o in meniu, Victor fiind impresionat (probabil si de la gustul laptelui pe care nu l-a mai simtit de ani de zile) si rugandu-ma sa-i fac acasa.

Legat de partea de supe din meniu, am retinut una care era cu crema de capucino si ceapa, pe care nu am incercat-o pentru ca am comandat ca fel principal primul preparat de pe pagina specialitatilor maestrului bucatar, si am vrut sa-mi rezerv papilele gustative pentru ea. Mi-a fost teama ca nu voi retine exact cum se numeste, asa ca am pozat meniul:

La masa au fost mai multe preparate, printre care un somon cu creveti pe pat de legume si un muschi de vita cu crusta de parmezan si cartof copt cu un sos de branza. Batea la ochi de prost gust sa pozez tot meniul, asa ca imi cer scuze ca nu am retinut detaliile acestor doua preparate.

Am gustat din toate, dar tot ficatul de gasca mi-a placut cel mai mult. Desert nu am luat, desi mai mult ca sigur ca merita. Asa voi fi sigura ca revin.

As vrea sa mai fac o precizare legat de preturi. Sunt foarte mari pentru Brasov. Sunt doar mari pentru Bucuresti. Sunt mici pentru numele bucatarului si pentru calitatea preparatelor.

Servirea este ireprosabila. Seful de sala vine sa te intrebe imediat cum se aduc preparate, daca totul este ok, dar si ulterior pentru a culege un feedback in urma servirii preparatelor. Si este vizibil ca nu o face doar ca pe o indatorire.

Pe site-ul www.restaurantbelvedere.ro gasiti mai multe despre maestrul bucatar Ioan Florescu si despre preparatele servite in restaurantul Belvedere.

Pana in prezent, Belvedere este restaurantul din Romania care mi-a placut cel mai mult si caruia ii dau nota maxima.

Restaurantul Tirol din Sinaia

De cand asteptam eu sa mananc asa prost intr-un restaurant, ca sa am ocazia sa scriu si eu un review negativ! Ca prea am fost indulgenta pana acum cu toti! Si uite ca restaurantul Tirol din hotelul cu acelasi nume din Sinaia, mi-a dat ocazia azi. Meniul te imbie cu preparte deosebite, frumos descrise in mai multe limbi, mai rar gasesti intr-un meniu sparanghel si pulpa de urs. Atmosfera este placuta, cu obiecte decorative ce creeaza o atmosfera un pic vintage, iar daca stai la geam ai o priveste frumoasa asupra strazii principale din Sinaia. Insa din pacate pentru ei, concluzia mea a fost: mancarea proasta, preturile mari si un ospatar care nu cunoastea meniul! Minunat!

Sa incepem cu supa de ceapa. Am cerut sa nu aiba obisnuita felie de paine in supa, ci doar cascavalul ori branzeturile, in fine... ce or fi de origine lactata... Si mi s-a spus ca nu se poate, deoarece paine e bagata la cuptor mai intai cu unt si cascaval, dupe care e trantita in supe! Ok, zic! Asa sa fie! Cand vine supa insa, surpriza! Nici paine, nici cascaval! Am tacut din gura, ca oricum cardul cu rezultatele testului York din portofel unde-l tin tot timpul, ca poate ma ia salvarea incontienta (in Elvetia poate... in vise mai degraba...) si nu stiu aia ce sa-mi bage pe perfuzie... cardul imi soptea despre intoleranta mea la lactate. Bag lingura in craticioara de metal ordinar numit impropriu "inox" (era mai potrivit un recipient de ceramica, stiu ca in bucatariile restaurantelor se gateste in vase de metal, care elimina in mancare metale, dar nu vreau sa le vad si pe masa) si alta surpriza! rondele de ceapa pane prajite!!!... Am mancat numai zeama, care noroc ca nu avea mare gust, semn pozitiv ca lipsea delikatul, aka glutamat de sodiu. N-am mai facut poza cu supa, la momentul acela ma gandeam ca nu merita sa scriu despre un astfel de loc. Insa felul doi m-a convins.

"Deliciul alpilor". Carne de vita opinca cu un sos maro mult prea dulce dupa gustul oricui, ceapa era singurul ingredient detectabil, iar garnitura orez prefiert, dupa cum scria in meniu. Orezul era zemuind de apa, fara nici un gust, semn ca statuse in apa mult timp, ceea ce transforma amidonul din orez in sensul ca ii dispare gustul specific. Niste marar saracacios si uscat aruncat in semn de decor. Si ca sa fiu taioasa pana la capat, nu cred ca orezul asiatic prin excelenta, este cea mai potrivita garnitura la mancare tiroleza traditionala!

Eu mananc foarte rar dulce, insa am zis sa le mai dau o sansa si am intrebat care este cel mai bun desert pe care il au. Raspuns: strudel tirolez de mere cu sos de vanilie, sau de branza, daca nu vreau de mere. Ok, de mere vreau. Uitati-va putin in poza:

Mi-a adus o bucata de strudel de mere si una de branza, ambele arse bine in partea inferioara. Sosul de vanilie abia se ghiceste in jurul bucatii cu mere. Iar in mijloc trona un parfait cu zmeura, singurul mancabil de altfel...

Precizez ca si mancarea celorlalte 5 persoane de la masa a lasat de dorit din punctul meu de vedere: snitel ars, coaste uscate, piure fara gust. Si mai ziceam ca la Taverana se mananca prost...

Restaurantul Millenium din Brasov

Chiar ca de cate ori am mers in ultima vreme la Brasov, am ajuns invariabil si la acest restaurant. Rar am numai cuvinte de lauda despre un local. Aici eu nu am gasit nici o critica. Am gustat multe prepatate din meniul foarte diversificat si toate se topesc in gura. Daca as avea un restaurant, as face ce-s face si le-as fura bucatarul!

Felul meu preferat: medalion de caprioara. Rondelele de caprioara sunt asezate pe un pat de paine, pe care eu o indepartez fara exceptie. Sosul este din ciuperci si fructe de padure. Fara zahar ori miere, am verificat. Atentie la sosuri in general cand mancati la restaurant, majoritatea pot avea ingrediente mai putin vizibile (gen zahar, miere, amidon, faina) in formula finala, folosite ca agenti de ingrosare, vascozitate. Chiar daca formula finala se numeste sos "de branza", "chinezesc" ori "de piper".

Azi am mancat o gramajoara din orez, de obicei il evit, ca de altfel toti carbohidratii cu absorbtie mai rapida. Motivul dezmatului: m-am luptat cu doi copii pe partie. Singura!

Uitandu-ma pe postarile din urma, am realizat ca nu prea afisez poze cu mine. Asa ca, virgula... ca o schimbare in 2012, o sa las modestia deoparte si o sa ma arat mai des:

Restaurantul Vecchio 1812

De cand cu intolerantele alimentare ivite la testul York, a devenit greu sa mai mananc la un restaurant. Desi am hotarat inceperea drastica a dietei dupa 1 ianuarie, incerc in mare parte sa mananc inca de acum fara lactate, aparute cu intoleranta maxima (culoarea rosu). Glutenul oricum il exclusesem de mult timp (desi nu am descoperit intoleranta la gluten), insa noua descoperire, anume intoleranta la drojdie, ma face sa nu mai pot manca nici paine din cand in cand.

Azi am fost la restaurantul Vecchio de langa strada Lipscani. O poveste pe prima pagina a meniului spunea ca aici ar fi fost prima cafenea din Bucuresti. Decorul interior este dragutzel, deosebite erau aranjamentele ptr. sarbatori.

Supa de rosii toscana. Am refuzat parmezanul ras deasupra. Daca ar fi de capra, as putea manca din cand in cand si branzeturi. Painea am ocolit-o cu greutate...

Felul doi, cotlet de berbecut australian. Si chiar ca parca venise cu avionul. Si prinsese si trafic de varf de la aeroport pana in centru... Pentru ca singura impresie negativa pe care am avut-o in ceea ce priveste servirea, a fost pauza foarte mare intre cele 2 feluri de mancare.

Daca mananc si un prim fel, nu mai iau garnitura. Daca luam, as fi ales sparanghel sau spanac. Nu va lasati atrasi de garnituri gen cartofi in crusta de sare. Cartoful este tot un carbohidrat cu indice glicemic mare, indiferent cat de pompos suna pregatirea.

Desertul a lipsit. Din pacate, in acesta perioada se pare ca nu-mi permit desert in fiecare zi.

Pe ansamblu, recomand acest restaurant. Sper sa revin si sa iau si desert.

Restaurantul Clos des Colombes, din Olimp

Un restaurant interesant, cu aspecte pozitive si negative. Desi l-am criticat din multe puncte de vedere, totusi am revenit acolo de multe ori. Mi se pare greu accesibil ca zona si greu de gasit. Adica daca nu aveam drum fix prin fata lui, mai precis pe drumul (paralel cu soseaua principala) care leaga Olimpul de restaurantul Cherhana (care nu este acelasi cu Popasul Pescarilor), nu il gaseam niciodata, asa din intamplare. Si nici daca citeam sau auzeam despre el, nu ma apucam sa-l caut pe acele drumuri intortocheate de langa Olimp, prin balarii. De cate ori am fost acolo, m-am intrebat ce o fi determinat-o pe proprietara sa deschida tocmai acolo un restaurant. Singura explicatie = posesia terenului fix acolo.

Decorul se doreste French Country Style, insa s-au facut prea multe economii in amenajare. Noroc cu aerul privincial salbatic al peisajului, cu multa verdeata. Daca vii din Bucuresti dintre betoane ori din Mamaia din aglomeratie, poti sta aici pe terasa si te poti bucura de imaginea podgoriei intinse din care (speri ca) s-a fabricat vinul din pahar. Si chiar daca n-or fi fost strugurii de acolo, in final este un vin foarte bun.

Singurele lucruri ptr. care am revenit de fiecare data au fost pana la urma mancarea, vinul si prezenta proprietarei. Daca ai norocul sa vina printre mese ptr. a se asigura ca totul este ok, poti vedea o femeie foarte carismatica, nu chiar tanara, dar care arata foarte bine, ce iti magnetizeaza privirile. De cate ori am vazut-o, m-am intrebat cat de frumoasa si interesanta trebuie sa fi fost la tinerete. Noi, ptr. ca aveam si o masa mai mare, am avut norocul sa ne fie luata comanda chiar de ea.

Peturile sunt mari. Vara aceasta, se deosebire de vara trecuta, au adaugat si un meniul de vara, cu preparate mai simple si preturi mai rezonabile.

Din ce am mancat noi: supa crema de dovlecei cu smantana si unt:

- un antreu din partea casei, ce parea cuscus; nu l-am mancat;

- frigarui de curcan cu legume ratatouille si mamaliga;

- muschi de vita in aluat, cu ceapa rosie in sos dulce si legume (nu-mi amintesc toate detaliile acstui fel, asa e cand postezi ceva dupa o luna dupa ce ai facut pozele).

Ce am mai mancat bun acasa ori la restaurant

Va cer scuze celor care imi citeati blogul regulat ca am scris atat de rar in ultima vreme. Am avut ceva mai multa treaba iar timpul parca intra in sac. Promit ca din primavara o sa revin cu frecventa mai bogata. Pana atunci, postez azi toate pozele cu mancarica buna, pe care le-am tot strans in telefon in ultima vreme si nu am avut timp sa le postez. Asadar...

Macrou la cuptor cu rosii chery, ceapa, ulei masline, zeama lamaie, sare, piper.



Ficatei inveliti in slanina si prinsi cu scobitori la cuptor. Se pune putina apa in tava. Fara alta grasime, deoarece slanina se va topi.



Sparanghel cu somon si cateva cubulete de slanina printre, evident la cuptor!



O salata de care m-am indragostit in ultima vreme, ptr. ca am o perioada in care nu mai suport salata verde, rosie, creata ori andive. Am inceput sa mananc patrunjel combinat cu ustuori, rosii chery, seminte in, seminte dovleac, multa zeama lamaie, ulei, sare.



Sfat practic ptr. coacerea la coptor: daca nu aveti tavi de sticla/ceramica/lut termorezistente CU CAPAC, puneti deasupra tavii o bucata de hartie de copt uda (ptr. a face priza cu margina tavii) ca in poza de mai jos:



Ficat de vitel in sange cu piure de cartofi si salata verde, la cafeneaua Don Cafe (Dorobanti). Foarte, foarte bun. Pretul este mare ptr. marea majoritate a oamenilor. Dar se poate face si acasa usor.



Acest tort l-am fcut de Sf. Ion. Il mai facusem anul trecut in august (reteta o gasiti acolo), doar ca acum am folosit zmeura in loc de banane. Exact pe dos decat era normal... En fin, este un tort raw, fara coacere, din nuci, curmale, avocado, miere si cacao.

The Blu'zz Cafe

Langa liceul George Cosbuc. Pe strada General Grigore Ipatescu, colt cu Olari. Intr-o curte inchisa, la nr. 4, sunt cateva mese cu scaune de lemn, intr-un decor pe care eu il gasesc atemporal. Poate pentru ca acolo ma deconectez cateodata de la ritmul nebunesc al orasului in care traim si uit cat e ceasul. Ceea ce este lucru rar si de apreciat, in ziua de azi.

Preferatul meu: freshul de fructe de padure. In interior se poate juca tenis de masa ori darts. Atentie, de la darts se face febra la bratul drept cam 2 zile, iar fresh-ul pateaza rau.

Poza... iar n-am. Revin cu poza!

Restaurantul Fibrio

Asta seara am avut o cina minunata la restaurantul Fibrio, in compania Corneliei Marin, propietara. Alaturi de o conversatie deosebita, asa cum am de fapt de fiecare data cu ea.

Meniul: lasagna cu spanac si branza, salata verde si limonada. Cu ingrediente organice. Aprovizionarea? Complicata. Costul? Mare. Preturile sunt insa chiar mici, deoarece ea nu a vizat castigul, ci implinirea unui vis: un restaurant cu mancare sanatoasa si variata. Nu e prima data cand scriu despre Fibrio, din pacate ajung rar acolo, asa ca merita consemnata aceasta seara. Abia astept deschiderea terasei, sa pot merge mai des cu Victor.

Ca o observatie, as mai adauga ca meniul o ia tot mai mult spre raw-food. Organic, evident. O raritate la noi.

Ciresul l-am plantat abia azi dimineata. Imi propusesem ieri, de ziua mea, insa nu am avut timp si nici cazma... Azi am imprumutat de la vecini. Ieri am facut 31 de ani. A fost o zi deosebita. Este ziua in care "am schimbat un macaz". O sa-mi amintesc de cate ori voi manca cirese, cred.

Restaurantul Insula din Neptun

Ce mananc eu la mare? in vacanta? unde unii mananca ca si cand vor sa "isi sape mormantul cu dintii"? Proverb arab se pare...

Este vorba de ceea ce am mancat in weekendul de la Neptun la restaurantul Insula, acum o saptamana. Revin cam tarziu asupra subiectului, insa nu am avut timp sa scriu saptamana trecuta, si voiam totusi sa scriu, pentru ca multi ma intreaba cum pot sa ma tin de dieta la restaurant, cand cei din jurul meu mananca atat de diferit de mine.

Mai vreau sa scriu inca o data si despre motivul ptr. care tin eu o dieta law-carb: pentru ca este foarte usor de tinut. Cand mergi in vacanta si mananci la restaurant, gasesti mult mai usor alimente pe baza de grasimi, decat carbo complecsi + proteine de calitate. E adevarat ca in aceste situatii, raportul grasimi sanatoase/nesanatoase e defavorabil celor sanatoase, adica grasimile mononesaturate, care ar trebui sa predomine in dieta low-carb, insa se presupune ca nu stai in vacanta 3 luni... eu cel putin nu... asa ca in cuteva zile nu patesti nimic daca mananci mai multe grasimi saturate si polinesaturate. Este la fel de adavarat ca daca incepem sa gandim asa, putem spune si ca nu patesti nimic daca o dai pe carbo simpli la greu cateva zile... dar este pana la urma decizia fiecaruia ce face cu viata si cu corpul lui... mie imi este foarte bine cu dieta pe baza de grasimi, chiar preponderent saturate ptr. cateva zile in vacanta, si nu ma simt bine daca o dau pe carbo simpli mai mult decat la o singura masa din cand in cand...

Deci, daca acasa dieta mea low-carb abunda zilnic in avocado, caju, salate de legume cu ulei de in si peste, ei bine... aici ca sa raman in low-carb am ales sa manc:

- icre frecate mai mult ca sigur cu ulei de floarea soarelui (are preponderent grasimi polinesaturate - mai putin sanatoase decat mononesaturatele)

- salata de oua fierte cu maioneza (sper ca era facuta de ei, chiar si cu ulei de floarea soarelui...) + cateva feluri de branza si cascaval ras (a fost buna, dar grea combinatie ptr. stomac... iar eu am fost singura careia nu i-a fost rau dupa ce a mancat-o, ptr. ca nu am acompaniat-o cu paine calda si papanasi cu dulceata si mult vin, precum restul)

- peste care trebuia sa fie la gratar, dar arata ca la teflon...

- mujdei ultra-frecat cu ulei.. tot de floarea soarelui + tzatziki + un sos din rosii si ardei iute

Am ales aceste feluri de mancare, desi pe masa au mai fost: paine calda, cartofi copti, legume la gratar, papanasi si placinta cu branza abia scoasa din cuptor. Am stat la masa cu 7-8 persoane care au mancat in fata mea preponderent paine, cartofi si etc. Ba mai mult, eu a trebuit sa-l hranesc pe Victor cu placinta si papanasi cu mana mea, deci le-am mai si atins, mirosit, etc. Si totusi nu le-am mancat. Pentru ca corpului meu nu-i trebuia in acel moment cateva linguri de faina + o lingura de zahar + o lingura de margarina probabil... La asta se reduce de fapt papanasul si painea calda care miroseau intr-adevar frumos. Deci cand poftesti la mancarea celui de la masa vecina la restaurant, iar cei de la masa cu tine comanda "ca la ultima masa" inainte de scaunul electric, gandeste-te ca in acel moment corpul tau nu are nevoie de o lingura de faina + o lingura de zahar... Vizualizeaza in farfuria ta o lingura de faina + una de zahar + una de margarina, si intreaba-te daca mai vrei sa mananci.

Mancare japoneza

De la restaurantul ZEN SUSHI.

http://www.zensushi.ro/

Stiam de existenta acestui restaurant inca de la deschidere, insa nu apucasem sa-l testez. Am facut-o azi. Si sunt foarte incantata. Eu, deloc novice in mancarea japoneza, ba chiar am incercat-o ... aproximativ "la mama ei", adica in China si Singapore, concluzia de azi a fost ca acesti baieti de la Zen Shushi chiar se pricep. Restaurantul are cateva mese intime si dragute intr-un decor semi-japonez, eu am preferat sa comand acasa azi. Din cate am inteles, ptr. petreceri acasa, diverse evenimente etc., cei de la Zen Sushi pot veni si prepara mancarea direct la domiciliu sau locul de desfasurare al evenimentului.