Piscina Dinu Pescariu

L-am inscris pe Victor de o luna la inot in complexul sportiv Dinu Pescariu. Nu am apucat sa ne bucuram prea tare pentru ca au intrat intr-o renovare de cateva saptamani. Am renuntat cu parere de rau la Baby Spa, unde am mers timp de 4 ani si jumate fara intrerupere, deoarece Victor a crescut si avea nevoie de o piscina mai mare si de un mediu competitiv varstei lui. Deocamdata parerea mea este una buna despre noua piscina, dar sunt rezervata deoarece suntem abia la inceput. Voi reveni cu pareri pro ori contra, de cate ori va fi cazul.

Adaugat mai tarziu, 7 decembrie 2011: iata ca am ajuns si la prima critica. Piscina se pare ca s-a redeschis de cateva zile si nu ma fost anuntata. Am aflat din intamplare. Deci nu sunt prompti in informarea clientilor.

Despre epuizarea resurselor organismului pe termen scurt

Sau problema exceselor vazuta din alt unghi de vedere. Ca sa fiu in consens cu ultimul articol, care ma bucur ca a avut succes. Asadar...

De ce nu te duci luna viitoare la un cazinou si sa "arunci" acolo tot ce ai: casa, masina, toate economiile? Ptr. ca nu mai ai altele si nu vrei sa dormi pe strada, sa cersesti, sa muncesti pana crapi ca sa iti refaci avutia. Corect?

Chiar daca pare glumeatza comparatia, la fel sta treaba si cu capacitatea organismului de a procesa junk-food sau de a se reface dupa efort fizic intens. Sunt limitate.

Unii se duc la sala o luna, dupa ce n-au fost de 10 ani, si vor sa rupa aparatele in doua. Altii vor sa slabeasca 30 de kg intr-o luna, daca s-ar putea. Noroc ca nu se poate... Altii inghit zilnic zahar cu lingura, alcool cu vadra si cereale (aka paine) la fiecare masa.

Ptr. refacerea organismului dupa efort fizic foarte intens sau dupa slabirea fortata (mai ales varianta infometare), sunt consumate resurse interne neregenerabile: capacitatea de refacerea celulara este limitata genetic (lungimea telomerilor din capatul cromozomilor - aici si aici ptr. detalii). Articulatiile o data stricate, se refac greu la tinerete, iar spre batranete... la revedere! Rezultatul: imbatranire prematura.

Ptr. metabolizara "gunoaielor" alimentare gen zahar si cereale, de asemenea organismul consuma resurse interne neregenerabile ori greu de refacut: pancreasul are o capacitate limitata de a secreta insulina, sistemul digestiv de asemenea de a secreta enzime digestive. E ca si cand iei dintr-o casa de bani, si nu mai pui niciodata la loc. La un moment dat vei ajunge la fundul sacului.

Asadar, daca tu iti epuizezi pe temen scurt niste resurse interne limitate sau care au capacitate scazuta de refacere (gen articulatii), o sa ramai fara la un moment dat. Si la 60 de ani in loc sa alergi, o sa merg in baston. In loc sa poti manca o prajitura din cand in cand toata viata, dupa 50-60 de ani vei face diabet si nu vei mai manca niciodata ca un om normal. Decat cu injectia dupa masa.

Bineneteles ca exemplele sunt multiple. De noi depinde ce alegem azi. Ptr. ca decizia de azi (ce mananci, cate minute alergi), va influenta starea ta fizica de peste 20-30 de ani. Cum jobul de azi, influenteaza pensia/ecomoniile/avutia de la batranete.

Sper sa va dea de gandit si sa va revizuiti abordarea inainte de a fi prea tarziu.

In alta ordine de idei... urmeaza saptamana mare, saptamana in care unii tin postul crestin ortodox. Am scris cam in fiecare an despre mancarea de post, nu voi repeta, folositi functia search. Tot ce vreau sa repet acum este ca daca pana ieri ai mancat porcarii, nu te apuca de maine de post strict si dur. Iti vei face mai mult rau. Organismul trebuia pregatit treptat cu 1-2 saptamani inainte de a tine post chiar si ptr. o saptamana, prin trecerea treptata de la regimul uzual la cel vegetarian. Insotit evident de un echilibru interior, liniste si armonie spirituala. Asadar, daca nu ati facut aceasta trecere treptata de la un regim la altul sau daca nu sunteti in stare, nu aveti putere anul acesta sa tineti post inainte de Paste, va recomand sa faceti altceva care va va aduce mai mult beneficiu, decat un post alimentar gresit, fortat. Va recomand un post spiritual.

Incercati sa fiti altfel toata saptamana viitoare: sa nu va mai evervati, sa nu mai tipati la nimeni, sa nu jigniti pe nimeni, sa nu va grabiti in trafic, sa nu va imbulziti nervosi la cumparaturi, sa nu raspundeti la ura cu rautate,sa ajutati pe cineva cu sinceritate. Pe cei care va enerveaza si chiar nu ati gasit punte de legatura vreodata, mai bine evitati-i. In final va recomand in aceasta saptamana sa spuneti o data o rugaciune ptr. cineva care are nevoie.

Problema slabirii vazuta din alt unghi

Nu este prima data cand ma inspir sa scriu un articol din comentariile primite de la cititori. De fapt, acest gen de feedback este cel mai important imbold catre cunoastere. Ma motivez sa aflu mai multe si sa redau aici, cand vad ce nu stiu ceilalti. Asadar, o sa punctez cateva aspecte legate de modul gresit in care este privita slabirea:

- Cele mai grave efecte nocive ale alimentatiei gresite, nu sunt cele vizibile pe termen scurt (adica ingrasat, celulita), ci sunt cele mai putin vizibile, cele interioare, asupra sanatatii, care apar pe termen mai lung.

- Cel mai grav cand mananci junk nu e ca faci celulita, ci ca te imbolnavesti. Ar trebui sa renunti la zahar, cereale, margarina, lapte dulce, soia, alcool, tigari, mancare procesata si aditivi alimentari, nu ptr. ca faci celulita si te ingrasi, ci ptr. ca o sa te imbalnavesti grav la 60 de ani si o s-o tii prin spitale, in loc s-o duci binisor spre 90 si sa mori de batranete acasa. Da, toti murim, insa conteaza cum ne vom trai ultimii ani.

- Ar trebuie sa te intereseze mai mult ce se intampla sub piele, sub coaste, in interiorul organismului, in venele de sange, in ficat, nu mai zic de gandurile emise... Deoarece sanatatea, cand exista in fiecare celula a organismului si este in insotita si de o gandire pozitiva, se va reflecta intr-un fizic frumos, svelt.

- Degeaba ai slabit cele X kg (pt. fete) sau ai reusit sa bagi ieri la piept inca Y kg (pt. barbati), daca fumezi, pierzi noptile, te otravesti cu sentimente negative. Fumatul nu te ingrasa azi-maine, insa in timp va deregla suficiente in organism incat sa ajungi sa te ingrasi in final. Sau sa slabesti prea mult (nimanui nu-i plac scheletii ambulanti). Sau sa nu mai ai energie (decat dupa o tona de cafea). Sau sa ai cercane, riduri, piele urata.

- Degeaba iti place ce vezi azi in oglinda si atragi usor privirile pe strada, daca capul tau frumos frezat/machiat/cu ochelari de fitze pe nas, emite pesimism, rautate, invidie. In timp aceste ganduri negative se vor vedea la exteriorul tau.

- Slabirea trebuie privita ca un efect secundar (pozitiv) al unui proces de insanatosire/detoxifiere a organismului. Ca un bonus.

Din nou la sala!

De vineri am reinceput sala. Adica fitness. Adica tras de fiare. Deja simt endorfinele in sange numai cand zic. Adica ceea ce ma face fericita. Adica un fel de reintoarcere la origini. De unde am plecat. Sunt foarte fericita!

Deocamdata nu am un program stabil de antrenament, deoarece nu am mai facut sala de ani de zile si va dura pana voi gasi ce mi se potriveste mie acum. Pentru inceput aplic principiul "mai putin este mai bine" spre mirarea tuturor. 2 exercitii ptr. grupele mari si unul ptr. cele mici, greutati usoare. Transformarile de durata se fac incet, cu rabdare.

Sala este Alexandreea, langa Stadionul Lia Manoliu. Am ales-o deoarece fac cateva minute pana acolo. Daca faci pana la sala 2 ore in trafic, vei renunta, de aceea distanta este o variabila importanta.

Sport acasa versus sport la sala

Intr-o dimineata in zilele libere de sarbatori, m-am trezit prima din casa, am facut 30 de minute de bicicleta in timp ce m-am uitat la stiri si am butonat un pic laptopul asazat pe spatarul canapelei langa bicicleta. A urmat un dus rapid, apoi am mancat micul-dejun cu Victor (care se trezise intre timp) in pat, apoi am facut o ora de sport (pe covor exercitii gen pilates si arte martiale... am mai scris desprea combinatia asta, folositi functia search) uitandu-la la un film la tv.

Acest program se intampla numai in weekend, in timpul saptamanii fac cardio dimineata si ora de exercitii seara. In medie, de 3-4 ori pe saptamana.

Ma gandeam ca nu as merge la o sala (fapt ce implica deplasare pana acolo, schimbat in haine de sala, iar la sfarsit dus, iar imbracat, iar drum prin vreo nebunie de trafic) ptr. a face acelasi lucru pe care il pot face acasa.

O sesiune de tras de fiare in forta as face o perioada si m-as duce la sala ptr. asta, insa in prezent nu pot face fata cu alimentatia, suplimentele si odihna, unei perioade de tras de fiare. Asa ca nu ma bag deocamdata. Insa ptr. a face o forma de aerobic, pilates, tae-bo, etc. nu m-as deplasa de casa ptr. nimic.

Astept primavara ptr. a relua alergatul, neaparat pe pamant, nisip ori pista de aatletism, ptr. a proteja articulatiile. Inot as face cu placere, dar nu am gasit nici o varianta buna aproape de casa.

In aceasta iarna am patinat pe ghiata de cateva ori cu Victor. In februarie o sa mergem la ski la munte, si o sa ma dau cu placa dupa 3 ani de pauza. Sper sa ma descurc.

Miscare fizica zilnica, dar moderata

Am mai scris de nenumarate ori despre miscarea fizica, ca mod ori stil de viata. Zi de zi, clipa de clipa, ca a doua natura: la birou duci un dosar pe scari la etajul 4 nu cu liftul, in timp ce speli vasele misti din solduri pe loc in 2-3 miscari de samba, aduci ciorba la frigider si prestezi 2-3 pasi de dans, la volan in trafic stangi fesele, cand mergi (pe strada, in casa) incordezi abdomenul, etc.

Grasimea respecta legea energiei minime din fizica. Ea se depune in zonele unde corpul face miscare mai putina: pe solduri, abdomen, coapse. Asadar, aceste miscari de care aminteam mai sus, trebuie sa vizeze aceste zone care sunt utilizate putin in activitati zilnice normale. De exmplu, pe degetele de la maini nu depui grasime, deoarece cu ele faci zilnic milioane de miscari de dimineata pana seara, in timp ce posteriorul sta pe scaunul de la birou/masina/canapea...

Aceste activitati descrise in primul paragraf, par greu de facut ptr. cei care nu vad o prioritate in a arata bine si a fi sanatosi (din fericire cele doua notiuni vin la pachet). Si desi pare putin cantitativ si intensiv sa faci 5 pasi de dans in 3 mp juma de minut pe zi, insumarea acestor miscari fizice prestate zilnic, ani de zile la rand, va face diferenta peste ani de zile.

Sunt perioade cand nu avem timp sa facem sport in mod organizat (adica in anumite zile si la anumite ore). Dar in aceste perioade, nu trebuie sa renuntam la miscarea fizica definitiv. Adica, daca nu am timp ptr. cazul ideal = sa merg la sala de 4 ori pe saptamana sa fac fitness 1 ora, nu ma mai misc deloc.

S-a demonstrat chiar ca miscarea fizica prestata timp de ani (multi) de zile zilnic, dar putin timp (10-15-20 minute) creste durata vietii si are impact pozitiv asupra sanatatii. Sportul de performanta se pare ca nu influenteaza tocmai pozitiv sanatatea atunci cand vorbim de "life extension". Cu alte cuvinte, traiesc mai mult si sunt mai sanatosi, cei care fac miscare fizica zilnic si moderat.

Nu se pun la socoteala persoanele agitate gen "bagate in priza", din ale caror vene curge adrenalina, cortizonul si alti hormoni catabolici/de stres.

Asadar... o alta forma de miscare fizica pe care eu o prestez zilnic, este sportul in parc langa baiaul meu, Victor. Ptr. ca iesim aproape zilnic in parc, iar eu stateam langa el degeaba 1-2 ore. El se joaca cu masinuta teleghidata, eu fac gimnastica langa el. Se da pe topogan, fac streching langa un gardulet. Merge cu bicicleta, alerg pe langa el. Astfel, am facut o maxima optimizare a timpului zilnic ptr. mine.

Exista si o parte amuzanta: reactiile oamenilor din parc. Unii rad (in special adolescentii), altii se uita lung (in special aia care fumeaza), o femeie o data a inceput sa-si pipaie colacii de grasime de pe burta si i-a spus ceva suparata prietenei de langa ea, apoi au zorit copii si au plecat dn parc.

Premiu ptr. literatura pe pista de atletism

De mai bine de 2-3 saptamani alerg pe pista de atletism dimineata. Am renuntat la alergatul pe beton in parc, deoarece genunchii au facut revolta.

Si vineri dimineata, la ultima tura, trecand pe langa cei 2 domni mai in varsta care alearga zilnic acolo (mai precis ii gasesc alergand si ii las alergand), observ ca unul dintre ei e descult. Mi-am incetinit ritmul si ma uitam ca vitelul la poarta noua...

Domnul respectiv parea trecut bine de 65 de ani, insa evident cu fizic de invidiat. Celalalt parea undeva dupa 75 de ani. Cel descult mi-a zis ca face alergat + reflexoterapie in acelasi timp. L-am intrebat cati ani are. Raspuns: cu 92 de ani mai putin decat Eminescu. Am facut un aaa... lung si am zis ca eu nu prea le-am avut cu mate... mai mult cu romana... Ok, zice tataie, atunci imi zice cati ani are daca ii zic cea de-a 3-a strofa din "Plumb". Ce era sa mai zic... ma duc acasa o citesc si i-o zic maine. Tataie rade de mine. Da, asa e. E de ras.

Schimb subiectul si il intreb ce a mancat/facut toata viata de a ajuns asa bine. In timpul asta, in mintea mea ma minunam ca nu gafaie dupa atata alergat, ca eu eram cu limba de un cot...

Mi-a zis apasat ca l-a intrebat si un doctor acelasi lucru si i-a zis si aceluia ca ii spune ce a mancat/facut daca ii spune a 3-a strofa din "Plumb". Omul insista sa ma ajute... Noroc ca atunci mi s-a produs click-ul in sfarsit: nu are decat 2 strofe. Ca si plumbul in sine, versurile sunt grele si putine.

Raspunsul a fost: Felicitari, domnisoara! Aveti premiul ptr. literatura pe pista de atletism!

Saptamana urmatoare il urmaresc eu intr-un fel sa altul, sa aflu totusi ce stil de viata a avut. Ma fascineaza acesti oameni in varsta, dar cu fizicul si mintea brici.

Am redeschis sezonul de alergare!

Azi dimineata dupa ce l-am dus pe Victor la gradi, am alergat pentru prima data pe 2010!!!!... De trei ani, de cand alerg in parc, prima zi din martie cand redeschid sezonul, este un eveniment deosebit pentru mine. Anul trecut am alergat din martie pana in ultima saptamana din noiembrie, mai precis pe 24 noiembrie. Acum doi ani, din martie pana pe 14 octombrie (a doua zi era operatia pt. sani).

Azi au fost 9 grade, chiar cald. Am asteptat sa se incalzeasca, pentru ca pe 24 noiembrie am renuntat multumita unei raceli de la cele 6-7 grade de afara. Aseara plimbandu-ma cu Victor prin acelasi parc, ma uitam la cei ce alergau seara, si parca imi fugeau picioarele dupa ei...

Ceea ce observ este ca de la un an la altul, este din ce in ce mai usor inceputul din martie. Invatand din greselile trecute, anul asta m-am si pregatit temeinic in ultima luna. Somn inceput cat mai devreme seara, dat fiind ca ora de sculare este 7 (il duc pe Victor la gradi) + alimentatie brici si suplimente din belsug + sport indoor: bicicleta + un fel de exercitii anaerobe...

Aici vreau sa fac o paranteza. Multi ma intreaba ce anume mare sport si exercitii fac eu singura intr-o camera pe un covor, timp de o ora, fara greutati, fara o minge, fara o perna, fara nimic... dar care au efect de arat ca si cand as rupe salile in doua. Bine, la viata mea, chiar le-am rupt, insa acum musculatura doar o intretin si am grija sa n-o pierd... Asadar, inainte sa rup salile in doua, am practicat in adolescenta arte martiale, mai precis wushu (kung fu), niste ani buni. Acum fac sintetizat intr-o ora anumite elemente din antrenamentele criminale pe care le-am practicat candva. In mare parte sunt miscari de tip anaerob, care lucraza musculatura, combinate cu elemente de stretching, respiratie si chiar meditatie. Artele martiale sunt mai mult decat un sport, sunt un stil de viata. Pentru cine le indrageste, asa cum am facut-o eu in adolescenta. O data practicate cu pasiune, ramai toata viata dedicat acestui stil de viata. Artele martiale, nu se reduc numai la eficienta intr-o lupta, ci te invata cum sa fii mai sanatoas, cum sa-ti intaresti constitutia fizica si anduranta psihica. Si sunt bazate pe miscari ale miinilor si picioarelor, fara a folosi nici o arma. De aici si exercitiile mele anaerobe "fara nimic".

Nu am o poza cu calugari Shaolin alergand, insa am cu un calugar si doi studenti, in pozitia cocorului.

Fit up!

De azi am reinceput zbenguiala indoor. Nu de alta, dar in martie, ca si anul trecut, sper sa redeschid iar sezonul de alergat si sa reintru in forma pana atunci. Ca se pare ca anul acesta voi avea companie in parc... ;))

Victor swimming

Trucuri zilnice pentru un posterior de nota 10

Din experienta mea, prima parte a corpului unei femei care se deterioreaza cu trecerea anilor este posteriorul. Este de altfel si zona corpului unei femei fara de a carei perfectiune barbatii nu vor da pe ansamblu nota 10 never. Adica degeaba sunt picioarele lungi, sanii mari, rochia Valentino si machiajul perfect, daca mai tarziu cand te dezbraca arati ca draku' de la spate... 9 poate o sa-ti dea la aspectul fizic, dar fara fund ok, never 10. Da, poate te gandesti ca esti cu el de 10 ani si nu mai conteaza. Cel mai gresit, nu stii niciodata ce-ti rezerva ziua de maine. Sau ca stapanesti arta sexului si ca-l zapacesti de nu mai stie de el. Crede-ma, la un moment dat tot da cu ochii de fundul tau lasat cu celulita, si gata cu zecele. Iar noi vizam "magna cum laude", right?

Nu va grabiti sa ma contraziceti, argumentand despre riduri, burti revarsate, colacei in jurul taliei sau sani lasati, cum ca ar fi mai importante decat posteriorul. Si acestea sunt neplacute, insa apar in general DUPA ce fundul deja nu mai e bun de aratat.

Cu acesta gandire in spate de ani de zile, eu am acordat intotdeauna toata atentia acestei zone. Pe langa sportul organizat la sala sau alergatul in parc (activitati pe care nu le practic zilnic), eu fac de vreo 10 ani doua tipuri de exercitii pentru fesieri aproape zilnic, in orice moment al zilei, IN TIMP CE FAC ALTCEVA. Mai exact: un exercitiu il fac in timp ce merg, iar celalat in timp ce stau jos.

Rezultatele sunt extraordinare si testate de mine de atatea ori. Au fost perioade cand nu eram foarte incantata de aspectul posteriorului meu, uitasem si de aceste exercitii, nu aveam timp sa merg la sala, insa mi-am reamintit si am inceput sa le fac, iar nici dupa 2 saptamani rezultatele erau uimitoare. Asa ca m-am gandit sa va impartasesc si voua, ca sa va ajute, macar in perioadele in care nu va permiteti sa faceti sport organizat.

Hai s-o luam cu inceputul: dusmanii complementari nr. 1 ai deteriorarii posteriorului sunt: sedentarismul (ca doar pe fund stam cu orele pe scaun la birou, in masina, la masa, la cafenea, la tv, oriunde, oricand) + alimentatia gresita. Despre alimentatie am tot scris, asa ca sa atacam celalalt dusman: statul prea mult jos pe scaun duce la lipsa circulatiei optime in zona fesierilor, si de aici doar un pas pana la fundul lasat si cu celulita.

Primul exercitiu

Indiferent daca merg in birou 5 m sau merg pe strada 2 ore, fac acest exercitiu. Mai precis: cand pui un picior in fata sa pasesti, contracti, strangi fesierul celuilalt picior care a ramas in urma, iar asta la fiecare pas. Atentie sa nu aveti haine mulate, ptr. ca se va vedea si veti atrage atentia, evident in mod negativ. Daca mergeti pe strada si totusi aveti haine mulate, e bine sa pozitionati o geanta in spate sau o haina legata la mijloc, ptr. a masca. Altfel asteptati-va la comentarii neprietenoase.

Al doilea exercitiu

Cand stau pe scaun la volan, in birou, etc. strang pe rand fesierii, numarand: de 3 ori la un fesier, de 3 ori la celalalt, 10-10, 50-50, etc. Ritmul vi-l stabiliti singure. Cu timpul am ajuns sa numar fara probleme in timp ce conduc si fac manevre complicate in trafic. Dar nu e necesar sa numeri, insa trebuie sa ai grija sa faci cam acelasi nr. de contractii la ambii fesieri. Daca faceti acest exercitiu in timp ce stati la birou, in autobuz sau locuri publice, atentie sa aveti o geanta sau o haina in brate, iarasi ptr. a obtura zona soldurilor, ptr. ca altfel veti atrage extrem de tare si neplacut atentia cu o batzaiala de neinteles (sau gresit inteles...) de ceilalti si nu cred ca asta vreti.

Inca 3 sfaturi:

1. cand stati jos optati ptr. o suprafata moale, gen scaun cu perna (in contact cu o suprafata tare, se vor crea pe posterior zone in care sangele nu mai circula deloc, aka mediu prielnic ptr. celulita)

2. nu stati cu orele asezate, folositi orice ocazie sa va ridicati si sa faceti cativa pasi; la birou fiti prima care sare sa duca o factura la et. 3 la contabilitate, evident pe scari, nu cu liftul; in avion sau la restaurant faceti din cand in cand cate o plimbarica fara treaba la toaleta

3. masati prioritar cat va permite timpul zona fundului la dus cu ambele maini dupa ce v-ati dat cu gel de dus, ptr. a aluneca mai bine mainile pe piele; repetati masajul dupa dus cu crema de corp (de preferat ulei, ca aluneca si mai bine mana), insistand iarasi pe fesieri, comparativ cu alte zone ale corpului.

Orice forma de sport practicata regulat sau masaj de specialitate sunt mult mai eficiente pentru un posterior ok, insa aceste mici trucuri facute zilnic de-a lungul anilor de zile, vor face diferenta peste ani de zile.

Daca incercati metodele mele, va rog trimiteti-mi si mie un feedback dupa o perioada cum a mers si daca ati avut rezultate!

Jogging

De azi am redeschis sezonul de alergat! Imi propusesem de la 1 martie, dar nu am fost in stare sa fac fata cu respiratia aerului rece + plecarea la munte pt. Victor la ski, si asa am ajuns la sfarsitul lunii martie. Ritualul este acelasi, undeva in primele ore ale diminetii dupa ce il las pe Victor la gradi, neaparat pe burta goala, in parc. Azi am inceput cu un sfert de ora in parcul National.

Comparativ cu anul trecut, stau mult mai bine in ceea ce priveste conditia fizica. Anul trecut am inceput prin iunie si am alergat in prima zi 7 minute si mai aveam putin si lesinam. Desi facusem sala intensiv in ultimii ani, cu cardio stateam cam prost. Plus fumatul. Am continuat toata vara si in final am ajuns la o ora de alergat fara efort, iar pe 14 octombrie la 6 seara a fost ultima zi de alergat (cand am alergat mai mult de o ora, de parca nu mai aveam ocazia vreodata...), ptr. ca a doua am facut operatia de implant mamar. Si urma o lunga perioada de repaos, asa ca am tras tare inainte, toata luna septembrie si pana la 14 octombrie am alergat aproape zilnic... Chiar imi amintesc ca undeva, cred ca pe 12 octombrie, am auzit la radio ca e maraton in Bucuresti, iar eu eram in forma de zile mari cu alergatul, si i-am zis mamei ca as vrea sa ma duc, sa incerc, daca nu pot, renunt pe traseu, nu ma obliga nimeni sa exagerez... Nici gand, ca daca racesc sau fac vreo febra si nu ma mai primeste doctorul Ionescu la operatie. Mama fusese cu mine la doctor cu vreo luna inainte, cand acesta imi zisese ca daca nu sunt in forma fizica perfecta in dimineata operatiei, nu ma primeste...

In fine, sa revenim. Deci, azi am fost ok dupa un sfert de ora, chiar as mai fi alergat, dar am zis sa o iau treptat. Se cunoaste ca am deja la activ cele 4 luni de alergat de vara trecuta. E clar ca voi ajunge mai repede si mai usor la ora de alergat de care eram capabila in toamna, deci va trebui destul de repede sa trec la un fel de ciclizare, adica voi alerga cateva minute cu o viteza medie, apoi un minut la o viteza mai mare, sau chiar la viteza maxima la care pot. Sa vedem ce iese. O sa incerc sa alerg in parcuri diferite, sa vedem ce ne ofera Bucurestiul in aceasta primavara!

Cartea de pe bicicleta

Cum inca nu pot sa fac prea multe forme de sport, am ajuns la bicicleta stationara. Fac zilnic 30-60 min, in functie de timp. Si cum in camera in care am bicicleta, in locul televizorului am un buchet de flori, in timp ce pedalez, mi-am luat carti langa mine si citesc. Activitate rara la mine in ultimii ani, ptr. ca nu am niciodata timp, nu-mi fac timp, etc. Acum, sper sa vina televizorul ala cat mai tarziu... ca sa apuc sa termin cartile.

Cartile le-am luat de la Diverta Mall Vitan, in afara de cea din mijloc cu principiile eterne, pe aceea am primit-o de la o buna prietena a autoarei.

Decamdata am citit "Care pe care - femei si barbati" de Aurora Liiceanu si Alice Nastase (cea cu ingerasii pe coperta). Bine ca n-am dat peste ea cu ani buni in urma, cand eram ca o floare gingasa si naiva, ca o aruncam de nu se vedea. Adica, iti trebuie ceva porcarii traite ca sa o intelegi. Va dau exemplu un pasaj apartinand lui Alice Nastse:

"A fost vina mea ca nu am stiu sa-mi transform prima iubire intr-o dragoste vesnica. Prea tanara ca sa pricep noantele imblanzirii, prea salbatica prea a accepta incorsetarile traiului in doi, l-am pierdut pe cel care mi-a fost iubire de-nceput. A fost tot vina mea ca n-am stiut sa-mi pastrez pe vecie iubirea care a urmat. Inca nu aflasem ca ei au nevoie de femei care sa taca la un semn, sa rada la altul, sa gateasca atunci cand lor, barbatilor, li se face foame, sa se dezbrace cu lumina aprinsa atunci cand lor, masculilor, li se face dor. Nu fusesem in stare sa inteleg, pe atunci, ca e nevoie de tertipuri, de stradanii, de concentrare perpetua, ca sa tii o iubire in viata. N-am stiut sa spun "da!" atunci cand gandeam "oare?", n-am fost capabila sa spun "iarta-ma" cand imi venea sa urlu "e nedrept!". N-am putut sa zic " am rabdare" cand ardea in mine "nu mai pot sa astept".

"Am priceput , tarziu, ca dragostea e aceeasi pentru toti. Si pentru instruiti si pentru narozi. Si pentru bogati si pentru saraci. Si pentru poete si pentru curve. " "nu-ti mai vine sa strigi cu mandrie ca n-ai facut compromisuri in dragoste, cand stii ca o sa-ti intoarca vorba ecoul unei singuratati cumplite..."

Si, ca sa inchei intr-o noanta vesela, un citat al Lordui Chesterfield: "Sexul? Nimic impresionant: placerea este de moment, pozitiile ridicole si costurile exorbitante".

Jogging

La capitolul sport nu am mai scris de mult. Insa nu am stat in timpul insa, ba chiar am facut lucruri demne de lauda. Cum pe la sala nu am mai trecut de prin martie, cam pe la 15 iunie am inceput sa alerg dimineata 20-30 minute inainte de masa. In unele saptamani am alergat in fiecare zi, in altele doar 2-3 zile pe saptamana. In final pot sa adun de la 15 iunie si pana acum, 2 luni de alergare zilnic.

Rezultatele?... Spectaculoase! Musculatura picioarelor arata superb! Alte efecte pozitive: tonus general bun, stare psihica buna, incredere in mine crescuta, energie crescuta toata ziua, etc. Cel mai important: nu mai fumez de pe 9 august. De data asta cred ca nu ma mai apuc! O sa scriu separat de ce si cum.

Unde am alergat?... Efectiv pe unde am gasit. M-am adaptat. Totul este sa vrei. De exemplu, la Brasov am mers cu masina pana in centru orasului, am cautat loc de parcare poate si cate 10 minute, si apoi am alergat frumos 20 minute in parcul din centrul orasului, din fata hotelului Aro, apoi m-am urcat in masina si m-am dus acasa. Cand am povestit prietenelor, au zis ca mai bine se lipseau decat atata drum... Ei bine, eu nu m-am lipsit si bine am facut!... La mare am alergat din fata vilei de langa Ambasador pana la Rex si inapoi. La Bucuresti am plecat din nou cu masina pana in parcul Icoanei (5 minute de acasa) sau pana in Herstrau (20 minute de acasa ) si acolo i-am dat drumul la alergat. Si cea mai mare adaptare... este de cand merge Victor la gradinita. Dupa ce-l las la gradi dimineata, o iau frumos la alergat la strazile din jurul gradinitei. Si alerg zilnic 20 minute, si fac abstractie de cainii vagabonzi sau de trecatorii care se uita lung la mine (deh... lipsa educatiei in general ptr. sport...), sau de muncitorii de pe schele care ma fluiera.

Rezultate alergarii ar fi fost si mai bune daca dieta era cea care trebuie. Adica ar fi trebuie sa merg pe un low-carbs, proteinele ca de obicei, iar din grasimi sa suplinesc restul. Proteine si grasimi am mancat suficiente, insa am adaugat carbo cu absorbtie rapida: paine, cartofi, orez, paste si dulciuri, din fericire cat mai mult facute in casa. Macar am mancat sanatos, adica am evitat aditivii... Partea buna este ca nu m-am atins de junk food. Chiar am realizat ca indiferent cat m-as destrabala la capitolul mancare, de junk tot nu ma ating. Efectiv nu pot sa mananc junk, nu imi e pofta de astfel de mancare ultraprocesata si plina de aditivi. Insa exista si o parte rea a faptului ca am exagerat rau cu carbo simpli: am facut ceva celulita + m-am obisnuit sa mananc carbo.

Asa ca in prezent, incepem cruciada impotriva carbohidratilor simpli! Ca sa-mi fie mai usor, voi incepe iar sa pozez si sa postez aici ce mananc.

Inca ceva!... Cine a zis ca joggingul da dependenta, mare dreptate a avut! Abia astept sa vine dimineata sa alerg si sa simt starea de bine de dupa, cand in sange imi colcaie endorfinele de fericire!

Inotatorul lu' mama

Mult dinainte sa fiu insarcinata, sau macar sa existe vreo situatie in care sa ma gandesc serios la postura de mama, eu imi imaginam deja ca progeniturile mele, care le voi avea vreodata, vor fi mari sportivi de orice sport, numai sport sa fie, si sa fie facut serios!

Si iata cat de fericita sunt ca puiul meu de numai 2 ani si jumate face cursuri de inot si e pe cale sa invete sa inoate ca pestele in apa!

Mii de multumiri Andreei, instructoarea de inot a lui Victor de la Baby Spa Pool.

www.babyspa.ro

Sa ma laud... sau nu!

Daca antrenamentele sunt inca jalnice (exista saptamanal, dar la un nivel bun de hulit...) atunci sa ma laud cu ce am reusit pana acum. Sau cu ce n-am reusit. De exemplu n-am reusit un abdomen mai bine definit. Hmm!... Cat de curand trebuie sa ma reapuc de treaba serios!