Mezeluri Prodfarm Carrefour

Le-am descoperit de curand in Carrefour Grand Mall. Nu contin aditivi ca firmele foarte cunoscute, lucru dovedit prin faptul ca nu tin acasa in frigider foarte mult timp. Producatorul sustine ca foloseste ingrediente naturale, gen ardei iute, usturoi, cimbru, etc. Sper ca este asa. Confirmarea vine din faptul ca se strica in maxim 2-3 zil, ceea ce le creste credibilitatea calitatii in ochii mei. Pentru a le crestere timpul de pastrare in figider, recomand mutarea lor cand ajungi acasa, din ambalajul de hartie in care au fost cantarite si ambalate, in caserole de sticla. O alta idee ar fi sa cumperi bucata mai mare, nu feliate cum fac eu, din lipsa de timp. Feliate sau nu, au un gust mult mai bun decat cele cu ingrediente cu denumiri "ca din cartea de chimie".

Paine fara gluten

Cel mai sigur este sa o preparam noi in casa. Dar nu si cel mai simplu. Asa ca ajungem sa cumparam din magazinele naturiste mici sau din raionul bio al lanturilor mari de hipermarketuri. Desi nu vad legatura intre "bio" si "gluten free", da, in hipermarketuri acolo o gasim, la rafturile bio. Din nou din cauza lipsei de educatie in nutritie, in raionul bio sunt amestecate intr-o dezordine fara sens produsele bio cu cele fara gluten, cu cele fara zahar, cu cele fara lactoza. E un fel de zona produselor "extraterestre". Va rog vizitati Carrefour pentru a va convinge cu proprii ochi. Te ia ameteala pana gasesti ceva.

Cele mai cunoscute firme de import de paine fara gluten sunt "Schar" si "Ma Vie Sans Gluten". Atentie ca la "Schar" pe langa lipsa glutenului si pretul foarte mare, gasim faina de soia in unele produse. Pentru cine se fereste de fitoestrogenii din soia, atentie.

La Carrefour si Mega Image gasiti si o varianta mai ieftina, produsa in Cehia, de paine fara gluten. Mai bine zis, inlocuitor de paine, deoarece seamana mai mult cu niste paine prajita sau cu niste bruschete, ca sa ne exprimam mai "fancy schmancy". 

Ideal ar fi ca atunci cand tinem o dieta fara gluten, sa nu cautam tot felul de inlocuitori. Ador replica: cu ce inlocuim painea? Cu NIMIC! Pur si simplu nu mai mancam acest fel de mancare, nici cu gluten, nici fara.

Painea fara gluten, produsele fara gluten in general, sunt facute - logic -  din cereale fara gluten (porumb, orez, mei) sau din pseudocereale (hrisca, quinoa, amaranth). Desi pare o rezolvare la prima vedere, experienta mea, ca mama a unui copil cu intoleranta la gluten, m-a invatat ca este mai bine sa elimini cat mai mult cam toate cerealele, chiar si pe cele fara gluten. Pastreaza pentru ocazii rare cateva felii de paine fara gluten, ca suport pentru ceva ce chiar nu poti manca fara paine (icre, salata de vinete, etc.).

Ca varianta romaneasca, am gasit paine fara gluten facuta de Dobrogea in Constanta. Mai multe detalii despre ea aici. In Bucuresti se gaseste in Cora.

Foarte util in discutia despre produse fara gluten, mi s-a parut acest blog.

Cum mai sta Victor cu intoleranta la gluten descoperita in 2011 prin testul York? Sta foarte bine in sensul ca am eliminat glutenul in proportie de 90% din viata lui, si implicit a noastra, cei din casa.  Si astfel a scapat de manifestarile de care avea parte. Daca mananca gluten, intoleranta se manifeste identic ca acum 5 ani. In maxim jumate de ora, cateodata si in cateva minute, apar evident primele manifestari. Daca continua sa manance mai multe zile, ajunge fix la situatia de atunci. Solutia a fost educarea lui continua, cu mult efort din partea mea, in ani de zile, incat a ajuns sa evite singur alimentele cu gluten si chiar sa isi doreasca sa ii lumineze si pe cei din jur de beneficiile renuntarii. A fost uimit cand a descoperit ca si campionul de pe cutiile de cereale fara gluten Gerble, tine o astfel de dieta.

Exemplu de dieta low-carb

Sunt intrebata foarte des ce mananc de obicei. O sa incerc sa scriu mai des, ce mananc in cate o zi aleasa la intamplare. Azi a fost asa:

masa 1 (8:30): omleta 3 oua de tara, cu 2 felii sunca, intr-o lingura de untura porc

masa 2 (13:00): 150 grame salata vinete

masa 3 (17:00): o andiva cu icre stiuca (icre frecate cu putin ulei de struguri). Icrele au fost cantitativ cat sa ungi instrat subtire fiecare frunza

masa 4 (21:00): muschi vita la cuptor cu rosii cherry si usturoi (cantitatea: jumate din palma mea, in grosime de 1 cm) + un castravete murat in saramura (muraturile in sare sunt superioare celor in otet, prin faptul ca au probiotice din procesul de fermentatie). 

La ultima masa, m-am gandit sa fac si o poza. 

De baut doar apa plata. Cata? Cu siguranta mai putina decat ar trebui. In ultima vreme din pacate beau cam putina. 

Hai sa scriu si suplimentele pe care le iau in acesta perioada. Sunt putine, stiu, dar teoretic sunt chiar inainte de momentul de a-mi face un nou stoc. Asadar de la stanga la dreapta: vit. C 1 gram, Beef Gelatin, probiotice, extract de usturoi, un complex de ciuperci pentru cresterea imunitatii. 

Salata cu quinoa

- baby spanac

- quinoa inmuita si apoi fiarta cu o zi inainte

- sunca crud uscata de porc

- ou fiert

- seminte dovleac

- lamaie, ulei de masline

Quinoa se inmoaie in apa timp de 2 ore si jumate. O ceasca quinoa, 2 apa, o lingura zeama lamaie (sau o lingura iaurt viu). Apoi se fierbe adaugand inca 2 cesti apa. In final cantitatea obtinuta este cat 3 cesti quinoa. Se poate pastra in firigider in recipient de sticla bine inchis, chiar si o saptamana.

Reteta perfecta de vin fiert

Se fierbe vin rosu, de preferabil facut in casa (daca nu am, eu folosesc Printul Mircea Merlot, este vinul meu rosu preferat). Recipientul sa fie un vas emailat.

Cand a inceput sa fiarba se adauga zahar de trestie nerafinat. As zice ca o lingurita la o cana e suficient. Se amesteca bine pana se topeste, dar nu pe foc, se da alaturi in timp ce se amesteca zaharul pentru topire.

Abia dupa ce s-a topit zaharul se adauga scortisoara, de preferat bucati mici, nu pudra. Pudra da un gust ciudat stricand aroma de vin. In plus, face vinul sa fie tulbure si ramane si pe peretii canii.

Dupa adaugarea scortisoarei se mai fierbe cateva minute si in final se adauga felii de portocala si de mere rosii. Ideal daca aveti portocale organice, daca nu spalati bine coaja inainte pt. a indeparta cat mai mult eventualele substante folosite in agricultura ne-organica. Mere organice inca se gasesc :)

Exista si retete in care se adauga si alte condimente gen cuisoare, cardamon, anason, boabe piper negru, etc. Parerea mea: cu cat mai putine, cu atat mai mult se pastreaza aroma de vin. Indiferent ce condimente adaugati, sa fie bucati intregi ( nu pudra), altfel rezultatul o sa fie un amestec tulbure.

Reteta de mai sus este cea care mie imi place cel mai mult si pe care o fac iarna, cand vreau sa sa simt magia sarbatorilor.

Cacao cruda

Nu pot spune decat atat: ceva atat de amar nu am gustat in viata mea. Ba da... a fost o data acum multi ani, o ciocolata Lindt cu 99% cacao... am crezut ca lesin. Deci, gustul e acelasi, amar cu acru amestecat, incat imi vine greu sa cred ca ar place cuiva. Evident ca avand o motivatie serioasa, de genul "are proprietati magice si trebuie sa il inghit", poate as reusi. Dar nici asa nu cred sigur...

O data aflate in bucataria mea, ma intreb la ce o sa le folosesc. Nu imi vine in minte decat sa le rasnesc bine si sa le amestec in altceva. In care sa ocupe un procent mic :). Ci cu un procent mare de indulcitor sanatos (curmale hidrate, banane foarte coapate, xylitol, stevia). Inca nu am nici o idee, daca reusesc sa inventez o reteta, o postez. 

Sare neiodata

Este din ce in ce mai greu sa gasesti sare neiodata in supermarket. Pana si sarea de Himalaya din Carrefour are iod. Asta chiar mi s-a parut blasfemie. Singurul loc in care am gasit usor, a fost DM. Deci in general magazinele naturiste mai au inca sare neiodata. Probabil ca in viitor, legea privind obligativitatea vanzarii sarii exclusiv iodate, va deveni o realitate fara exceptie. O sa ajungem sa mancam sare de baie. Dar de ce nu vreau eu sa mananc sare iodata?

In primul rand, legea a fost de fapt o Hotarare de Guvern din 2002, anume HG 526/2002. Iar textul spune ca in Romania este obligatorie comercializarea doar a sarii iodate atat pentru consumul uman, cat si pentru hrana animalelor, dar si in industria alimentara. Mai exact: "In Romania, in alimentatia oamenilor, hrana animalelor si in industria alimentara se utilizeaza numai sare iodata" (cap. II, art. 3). Justificarea ar fi fost prevenirea carentelor de iod, provocatoare de afectiuni tiroidiene.

Prima problema vizibila: este o lege abuziva, care ne opreste dreptul de a alege. Este o situatie clara de incalcare a drepturilor omului. Poate unii dintre noi, ipotetic vorbind, fie si in procent mic, am putea avea probleme de sanatate care sa ne impuna scoaterea iodului din alimentatie. De exemplu, alergie la iod. De ce nu? Asta inseamna ca acei oameni nu mai pot cumpara sare de pe teritoriul Romaniei?

A doua problema este ca la noi in tara aceste afectiuni tiroidiene au fost pana in momentul introducerii legii, intr-un procent foarte mic, cam 10.000 de cazuri la o populatie de 23 mil. probabil pe atunci. Si oricum dintre toate cauzele posibile ale afectiunilor tiroidiene, numai unele sunt cauzate de deficitul de iod. Deci de ce sa fortezi, in aceste conditii, o tara intreaga sa inghita iod? In general vorbind, atat carentele cat si excesul din orice ingredient aparent sanatos, pot provoca probleme.

Insa problema cea mai mare este ca dupa introducerea legii, problemele legate de afectiunile tiroidiene au crescut in Romania. Stiu, nu exista studii si statistici relevante, ca doar vorbim de tara noastra, unde orice e posibil... Iar scepticii pot spune ca motivul cresterii bolilor de tiroida poate avea drept cauza si alti factori. Insa, noroc ca avem date despre experimentul adaugarii iodului sintetic in sare facut in SUA prin anii 1920, cu studii relevante si scandaluri ale organismelor internationale despre cum a avut ca rezultat cresterea bolilor asociate cu disfunctii ale tiroidei, a cancerelor, bolilor cardiovasculare, dereglarilor hormonale, a alergiilor. Exact ca si in tara noastra. Iti este greu sa crezi ca nu este o politica intentionata de imbolnavire a populatiei, cu industria farmaceutica in spate, asteptand vesela dupa colt, sa isi vanda produsele.

Hai sa adunam iodul din sarea regasita in: consumul acasa in bucatarie + orice produs alimentar cumparat (cititi etichetele, pana si dulciurile au sare) + orice masa in restaurant. Sa nu ne facem ca uitam carnea si lactatele provenite de la animale hranite conform legii, si ele tot cu sare iodata. Deci este un exces, in conditiile in care majoritatea nu avem nevoie de aport de iod.

Sarea neprelucrata din zacamant sau sarea de mare, sunt gri si atrag umiditatea. Pentru ca sarea rafinata si albita sa nu se intareasca in timp de la umiditate (adica sa nu se faca bulgari), ii sunt adaugati antiaglomeranti. Doi dintre cei mai cunoscuti sunt antiaglomernatul E 535 (ferocianura de sodiu) si E 536 (ferocianura de potasiu). Acesti aditivi sunt interzisi in multe tari din Occident (de exemplu Anglia), deoarece la peste 100 grade Celsius (gateste cineva numai sub aceasta temperatura?) se descompun si formeaza cianuri cancerigene.

Sarea in stare naturala contine sodiu si clor, plus minerale si oligoelemente importante (magneziu, potasiu, calciu, flor, fier, bor, etc). In procesele de rafinare, albire, iodare si antiaglomerare, sarea este saracita de aceste minerale.

A nu se confunda iodul sintetic adaugat in sare, cu iodul gasit in stare naturala in natura, si care culmea ca este un element esential pentru sanatarea oamenilor. In stare naturala, iodul se gaseste in sol, ajungand astfel in plante si in carnea/laptele animalele, si astfel in alimentatia noastra. Alte surse de iod natural: alge, peste, fructe de mare.

Bonus: si mai putini stiu ca atunci cand se adauga iod in sare, pentru a-l stabiliza, sarea este supusa iradierii.

Nici nu stiu ce e mai rau: iodul sintetic in exces? Cianurile cancerigene? Sau iradierea?

In afara de sarea roz de Himalaya neiodata, alte variante sanatoase sunt: sarea romanesca nerafinata si neiodata, sarea de mare neiodata, sarea Celtica. In Romania, saline sunt la: Turda, Slanic Prahova, Targu Ocna, Praid (jud. Harghita), Ocnele Mari.

Legume ecologice din Navodari

Din intamplare, plecand de la slujba de Sf. Marie dintr-o biserica din Navodari, am nimerit pe strada d-ului Costica. 

Si am gasit o curte plina de legume ecologice si un domn foarte dragut si primitor, care m-a lasat sa imi culeg singura din vrejuri tot ce mi-am dorit.  Il recomand cu drag celor care sunt in zona si vor sa faca niste cumpraturi bio. Isi pastreaza semintele de la un an la altul si le recultiva, nu stropeste cu nimic, si merge pe principiul micro-culturilor: cate putin din toate. Se pare ca asta ar fi succesul in a tine departe daunatorii. Pana la urma conteaza rezultatul, vorba unuia dintre olandezii care s-au nimerit o data cu mine la dansul in curte: "nu am mancat asa rosii gustoase in viata mea!"

Cum ajungeti mai exact? Casa d-ului Costica este in apropierea unei biserici care se vede pe stanga din drumul national. Cum pleci din Mamaia pe drumul national, mergi pana in dreptul Hanului Piratilor (care este pe dreapta), moment in care se vede o biserica pe stanga. imediat urmeaza un sens giratoriu, in care faci stanga si intri pe strada pe care locuieste d-ul Costica. 

Daca nu gasiti asa, sunati-l: 0734. 108.609.

Tiramisu in varianta semi-sanatoasa

M-am saturat sa ii vad pe cei din casa mancand tot felul de porcarii de dulciuri cumparate. Avem mai tot timpul si chestii fara gluten, cu variante de indulcitori ceva mai sanatoase, dar in ultima vreme ajung sa le mananc doar eu :(((.

Asadar, m-am decis sa le fac tramisu, un tiramisu de compromis, care sa fie cat mai dulce, ca sa semene cu junk-food-ul, ca altfel ramane in frigider si ajung sa il mananc tot eu. Primul compromis bun a fost sa nu cumpar piscoturile, ci sa rog pe cineva sa mi le faca (compromis rau). Nu am chiar atata timp sa le fac eu, vedeti bine ce des ajung sa scriu pe aici :) Le-a facut din doar 3 ingrediente, e adevarat toate de supermarket: oua - albus, faina, zahar. V-am zis doar, se cheama tiramisu semi-sanatos :) Piscoturile cumparate gata ambalate au cel putin 20-30 de ingrediente, majoritatea cu denumiri demne de petro-chimie, si nu vrem sa mancam asa ceva.

Pentru inceput, se face cafeaua, pentru a avea timp sa se raceasca. Eu am facut fara cofeina, Lavazza, 1 kg de apa si 10 lingurite cu varf de cafea. Zahar 10 lingurite.

Crema se face din smantana de frisca, mascarpone si galbenusuri. Am pus 600 grame smantana de frisca (cea din dreapta). Asta am gasit la Carefour, este 3,65 lei cutia. Se bate bine cu zahar, muuult zahar in cazul nostru, 10 lingurite cu varf. Se bate cu mixer normal, atentie nu in blender ca se taie. Am pastrat pentru mine cateva linguri fara zahar, pentru ca eu mi-am facut un tiramisu separat, fara zahar in crema si cafea. Pe langa faptul ca nu este sanatos, eu m-am dezobisnut de gustul dulce, vorba finului Vali Tita de la Ploiesti: "mai bine mai mananc un carnat decat desert" :). Se separa 5 galbenusuri, de data asta bio (merg pana la 10, dar nu prea mai aveam oua bio si nu am vrut sa fac risipa) si se amesteca galbenusurile cu mascarpone. Apoi se combina cele doua creme. Se pune in frigider pana la momentul de a fi pusa peste piscoturi.

Se iau piscoturile se tin cateva secunde in cafea, si se aseaza in tava unul langa celalalt. Peste se pune jumate din cantitatea de crema. Apoi se pot pune fructe de padure, asa cum am procedat eu cu tiramisul meu. Fructele de padure, cumparate frumos din Brasov in august si congelate cu grija! Fie ca pui fructe ori nu, urmeaza inca un strat de piscoturi imbibate in cafea, apoi restul cremei, apoi fructe. Pentru cel fara fructe: pudrarea cu cacao se face dupa ce se tine la frigider cateva ore cel putin, altfel se va umezi. De preferat, daca aveti rabdare, este sa il faci azi si sa il mananci maine :)

Despre smantana

Nu am uitat de prima mea pasiune, nutritia :) Doar ca ori nu am timp sa scriu (urata scuza) ori am impresia ca le-am spus deja pe toate (evident fals), ori aflu chair eu atatea noutati, ca nu mai stiu de unde sa incep sa redau aici, asa ca renunt (jalnica scuza).

Ce vreau sa spun acum... de cand Elena a inceput diversificarea, de pe la 7 luni, am inceput sa ii dau lactate si de capra, si de oaie si de vaca. Pana la proba contrarie, am mers pe ideea ca nu imi mosteneste intoleranta la proteina de lapte de vaca, asa cum a facut-o fiul cel mare, asadar i-am dat si de vaca. Dar nu chiar orice, ci doar iaurt, smantana si unt. Acum despre smantana e vorba.

Smantana prin definite este un produs alimentar gras, mai precis este formata din grasimea laptelui care se separa de acesta si se ridica la suprafata. Grasimea ar trebui sa fie galbena, galbuie, mai inchis ori mai deschis, in functie de alimentatia animalului, insa oricum o varianta de culoare galbena. In nici un caz alba. Intrigata fiind de smantana prea alba la culoare, de prin piete de la sibieni ori tarani (din supermarket nu cumpar ptr. ca vreau sa evit produsele pasteurizate - dar culmea la culoare smantana mea de la piata ajunge sa fie la fel de alba precum cea din supermarket!!), am incercat sa fac cercetari.

Si am aflat urmatoarele: smantana nu se mai face cum credeam noi din amintirile din copilarie ale lui Creanga... ca se colecteaza grasimea ridicata la suprafata laptelui. Se face prin bagarea laptelui intr-o masinarie speciala, numita separator ori centrifuga (am vazut pe google ca nu-i asa scumpa, deci e logic ca si-au luat-o toti). Cei foarte dorinici de castig, se pare ca ar strange mai intai grasimea de la suprafata laptelui prin metoda clasica ca pe vremea lui Creanga (pe care o pastreaza ptr. ei sau o vand separat ca unt) si baga in centrifuga doar laptele astfel degresat partial sa zicem. Asa se explica culoarea alba a smantanii, prin lipsa grasimii. Cei care nu sunt foarte dornici de castig, lasa laptele cu grasime si il baga cu totul in masinarie. Iese o smantana galbuie, mai normala.

In ambele cazuri insa, aceasta smantana este plina de proteine de lapte, nu de grasime. Ceea ce pentru cei ca mine, cu intoleranta la proteina de lapte de vaca, este o problema. Daca niste proteine ratacite intr-o masa de grasime (cum ar trebui sa fie smantana) mai suportam, un produs facut 100% din lapte integral full de proteine, nu este ok. In plus, aceasta smantana nu este fermentata (proces prin care lactoza ar fi anihilata), deci este plina si de lactoza. Inca un motiv in plus de ingrijorare si pentru cei cu sensibilitate la lactoza.

Nu am reusit sa aflu daca laptele, degresat ori ba, este fiert sau nu inainte de a fi bagat in aceasta masinarie, care il transforma in smantana.

Exista zvonuri cum ca anumite produse ar fi imbogatie cu lapte praf. Cat am cercetat si vorbit cu diversi producatori, nu am gasit pe nimeni sa-mi confirme zvonul. Laptele praf nici nu este chiar asa de ieftin, iar in conditii le in care un borcan de 500 grame de iaurt sau smantana se vinde si cu minim 5 lei, nu stiu cat de ieftin ar putea fi achizitionat laptele praf pentru a mai renta dpdv economic.

Insa am aflat ca sunt  producatori care adauga amidon. Nu mi-a confirmat nici un vanzator, insa am intalnit persoane care fac testul acasa cu tinctura de iod sau Betadina, si spun ca au gasit de multe ori. Se pun cateva picaturi intr-o lingurita cu produsul suspect. Daca se coloreaza in albastru, inseamna ca exista amidon in compozitie. Daca ramane roscat-ruginiu (culaorea specifica iodului) inseamna ca nu are amidon, dar nu inseamna ca este scutit de alte "inginerii" :) Desi cei de la care am auzit de acest test il faceau pentru produsele de la sibieni, dupa parerea mea este interesant de facut acest test in primul rand pentru produsele de supermarket.

Cu toate acestea, smantana astfel obtinuta, chiar si cea din lapte partial degresat, mi se pare un pas inainte decat daca am cumpara produse lactate din supermarket, prelucrate industrial prin pasteurizare, moarte din punct de vedere bio-chimic. Atata timp cat sursa este ok, cat animalele au fost hranite natural, au pascut iarba si au sta la soare, produsele lactate din piete sunt o varianta mult mai sanatoasa. Va sfatuiesc sa gasiti un vanzator dispus sa va dea amanunte despre modul cum produce, sa va permita o vizita la el acasa pentru a verifica cu ochii vostrii cum cresc animalele. Merita efortul, eu am fost la cineva langa Sibiu si de atunci nu am mai cumparat de la acea persoana :((( .

Pana una alta, corpul nostru este singurul vehicul pe care il avem pentru aceasta calatorie pe Pamant si merita chiar sa ne dam peste cap pentru a-l ingriji, ai da cele mai bune alimente, in scopul de a-i prelungi durata de viata. Cinic, dar adevarat :)

Cateva idei penru primele mese ale zilei

Salata verde, avocado, rodie, rosii chery, somon, 

ulei, lamaie, otel balsamic, sare.

Pasta dintr-o cutie de sardine in ulei + unt + 2 catei usturoi,
cu masline si... si o felie paine,

 ca altfel nu se poate inghiti!!

Shake din jumate nuca cocos cruda, o mana mare afine congelate, o cupa
proteina zer. Reteta inspirata de aici.

De ras

Plec de la mama de obicei, cu o traista de caserole de sticla (ca ne e frica de bisfenol a), borcane si borcanele de sticla reciclate, cateodata chiar cu tavi intregi de mancare. Mare noroc cu mama care ne gateste, si inca dupa exigentele mele inalte. Ieri le-am pus intr-o cutie de carton pe scaunul din dreapta, iar Victor, plictisit in tafic, isi intinde gatul din spate atras de capacul borcanului in care fusese crema cioco de la Rapunzel si intreaba:

Ce este aici?

Eu: ciorba!

Victor, indignat: nu vreau ciorba de la Rapunzel! eu vreau ciorba de la bunica!

Ce mai mancam!

De sus in jos: pateu somon (reteta aici) 2 oua fierte, in mijloc 2 bucati mici cascaval capra, salata cruditati cu maioneza homemade de catre mama, 2 graunti usturoi.

Omleta din 2 oua si niste rondele praz, la cuptor intr-in capac de sticla termorezistent, cu ulei de palmier nehidrogenat. Plus salata sfecla rosie cu hrean si o mana de patrunjel taiat marunt.

Paste de orez, creveti cu sos din: rosii, ardei, ceapa, usturoi, curry, ulei, alte condimente dupa gust.  

Vitel cu praz si masline. 

Drob de miel cu usturoi si salata valeriana. Drobul este reincalzit la cupor si putin cam rumenit, l-am uitat in cupor, ceea ce nu recomand, arsura fiind toxica. Pe deasupra am mai pus niste unt. 

Clatite din oua si nuca de cocos proaspata. Se sparge nuca ca aici, si se mixeaza intr-un blender de minim 1000w cu 2 pahare de apa la o nuca de cocos, pana se face o pasta groasa. Pasta se amesteca cu nimic altceva decat oua si se obtine cel mai sanatos aluat de clatite posibil. Se poate coace (daca nu te grabesti) in capace de sticla termorezistente bine unse cu ulei cocos la cuptor, sau in tigai ceramice pe aragaz, daca nu ai timp, dar pe flacara foarte mica, pentru a nu se arde. Noi le-am mancat cu afine congelate si doar pentru Victor cu un extra-toping de sirop pe agave.

Budinca de amaranth

Nu arata bine cratita in poza, dar garantez ca e delicios. De asta nici nu am poza cu budinca in castronele, pentru ca s-a mancat foarte repede. Noroc ca facusem poza cratitei pe foc. Chiar si pseudocerealele (amaranth, quinoa, mei, hrisca) se recomanda a fi inmuiate ori fermentate inainte de a fi preparate termic, pentru a inhiha anumiti antinutrienti toxici, printre care acidul fitic.

Amaranth-ul se tine la fermentat in apa 1-2 zile (o cana amaranth, 2 de apa plata, 2 linguri de lamaie, intr-un vas de ceramica acoperit). Face o spuma pe deasupra, e normal. Dupa care se da in clocot cateva zeci de secunde, se scurge si se arunca apa, apoi se fierbe 15-20 min intr-o cutie de lapte de cocos. Daca nu ar fi fost fermentat/inmuiat inainte, ar fi trebuit fiert cam 45 min. Dupa fierbere se da la o parte de pe foc. Intre timp se amesteca 2 galbenusuri (de preferinta bio) cu 2 linguri de miere si se incorporeaza in budinca trepta, pentru a nu se intari brusc galbenusurile. In reteta originala, se recomanda fierberea inca ceva timp, in bainmarin. Dar eu am riscat si am mai pus pe foc inca cateva minute pana a mai clocotit un pic. La final am adaugat 2 pipete de esenta valinie bio. Se mananca rece.

Alimentele tinute in caserole de sticla sau plastic

De cand a inceput Victor scoala, a aparut necesitatea a doua pachetele cu mancare la scoala, unul pentru pauza mica, unul pentru pauza mare, deoarece sta la scoala pana la 15:00 sau 16:00, in functie de zi, iar mancarea de la bufetul scolii e junk. O sa fac un articol separat despre idei ptr. pachetelul de la scoala in general, pentru ca eu si mama ne-am prins urechile la inceput, mai ales in conditiile dietei  lui Victor, fara lactate de vaca si gluten. 

Acum vreau sa va zic altceva, despre sticla si plastic, ca variante de stocare a alimentelor. In frigiderul meu, dupa 4 zile, niste chiftele facute la cuptor din cartofi, dovlecei, ceapa, patrunjel si oua, arata asa: cele in recipient de sticla sunt perfect uscate, nu au nici macar vreo mazga pe ele, pe cand cele tinute intr-o caserola de  plastic de care ii dau lui Victor la scoala, au mucegait dupa 4 zile. Ambele caserole au avut capac, ambele capace de plastic, dar capacele nu au atins mancarea. Stiu ca nu e ok plasticul, insa anul asta asa vom proceda, este prea mic ca sa fie atent sa se mai introarca cu una din email acasa sau sa nu sparga in ghiozdan una din sticla. 

Contraste

Cum poti cheltui mult pe design, apoi sa te zgarcesti la mancare? Adica te imbraci bine, dar mananci prost? Un fel de Chanel cu gogoasa unsuroasa in mana? :))))) Amuzant, dar atat de tipic romanesc! Ma repet, dar tot teoria formelor fara fond, la rang de arta...

Bran, hotel Hillden. Am fost in weekend, invitati la ziua unui prieten. Gasiti detalii si poze din interior pe site-ul lor. In ciuda asezarii (cam zici ca esti la capatul lumii) si in ciuda celor doar 3 stele, locatia este foarte frumos construita si amenajata, atat estetic cat si calitativ. Am ramas chiar surprinsa de accentul pus pe calitatea amenajarii interioare. Plus preturi mici. 

Dar, nu pot intelege cum cineva sa investeasca atat de mult in design si sa se ingrijeasca de atatea detalii interioare, iar apoi sa ignore sau sa se zgarceasc atat de tare in bucatarie, in alcatuirea meniului. Daca cladirea ar fi fost vai de steaua ei, as fi zis asta e, n-ai ce sa le ceri. Dar contrastul era izbitor...  Mi-e greu sa cred ca cine s-a gandit la sistemul de iluminat exterior cu senzori de miscare, are un fetis pentru cea mai proasta sunca pe care am vazut-o? Cat de mult poti castiga cumparand de la metro cea mai ieftina sunca, in loc de una doar un pic mai scumpa, dar si un pic mai  buna? Evident ca toate mezelurile sunt proaste si nesanatoase, dar si intre ele mai sunt diferente. Sau in loc de un suc de portocale infect la sticla, unul macar la cutie cu o idee de densitate care sa te pacaleasca ca ar fi pulpa? Asta ca sa nu zicem portocale ptr. fresh, ca probabil se pune problema perisabilitatii, pentru ca in privinta costului s-ar putea sa fie chiar mai ieftin. 

Si lasand la o parte ingredientele ieftine, modul de preparere pune capac. Dar el denota doar lipsa de informatie si educatie. Am observat ca aceasta lipsa de educatia in bucatarie este specifica poporului roman. Daca ingredientele se nimeresc sa fie mai bune ori mai proaste, la gatit se strica tot. Poporul roman reuseste sa strice pana si oul cel mai bio cu prajire excesiva (in poza de mai jos sunt marginile arse de un ouale ochiuri) si pana si carnea de vanat cu frigerea pana la carbonizare. Sau zacusca... fie ea si din solanacee proinflamatoare (adica vinete si ardei), macar sa fie din solanacee nearse pana devin amare la gust. 

Ma uitam in jurul acestui hotel. Era plin de pomi fructiferi. Din ei, cineva, nu stiu cine... femeile de la bucataria hotelului, satenii care aveau case in jurul hotelului, puteau face un gem, fie el si cu acrilamida, care ar fi fost mai bun si mai ieftin decat pachetelele de gem din poza de mai jos. Localnicii in general, ar trebui sa vada astfel de hoteluri ca pe o posibilitate de a castiga bani prin aprovizionarea cu produse alimentare. Cred ca totul provine din lipsa de informare combinata cu lene.

Concluzia mea trista este ca suntem un popor needucat, dar si foarte lenes. Cand e vorba sa-si scuze lenea, oamenii sunt foarte inventivi, gasesc toate scuzele din lume.

Si dupa ce mancasem aiurea tot weekendul, si fara sa avem alternativa (singura solutie ar fi fost sa vin cu ceva de mancare de acasa... dar nu poti mereu, mai ales cand mergi la ziua cuiva), l-am lasat si pe copilul meu de 7 anisori sa se destrabaleze cu un colac unguresc. Am ciugulit si eu, pe criteriul daca e bal, bal sa fie! Iar rasplata din partea lui Victor a fost atat de mare, incat a meritat tot deranjul pe care probabil l-am facut organismului lui neobisnuit cu gluten, zahar si altele. Rasplata a fost afirmatia lui Victor in timp ce manca in poza de mai jos: iti dai seama ce prostie mancam noi aici?  

Am ras cu lacrimi si m-am bucurat. Deci am reusit sa-l formez asa cum mi-am propus. Realizeaza singur.

Shaorma de la Distor la analiza

Cu toti (sper ca) suntem constienti ca exista carne de cumparat in magazine (ma refer la carnea cruda, nu la mezeluri ori alte preparate care implica carne tocata) care contine, pe langa carnea propriu-zisa a animalului din care provine, si substante adaugate, care ii dau volum, gust, culoare si chiar termen mai mare de valabilitate. Este motivul pentru care de exemplu,  pieptul de pui cumparat din supermarket la caserola cantareste o anumita greutate, iar cand il prepari, cantitatea ramane la jumate, deoarece contine multa substanta apoasa cu saruri, aditivi de volum si gust, etc.

In acelasi timp, mai stim ca atunci cand suntem obligati sa mancam undeva in oras si nu avem mari posibilitati de a alege o mancare sanataosa, ne ramane ca o varianta de compromis, in afara de aceea de a nu manca nimic :),  sa luam o shaorma de vita doar cu salata - varza, ceapa, patrunjel, rosii, ardei, etc. (fara cartofi, lipie si sosuri). Carnea carbonizata din partea arsa, este legata de aparitia cancerului, iar daca tot suntem la capitolul asta, acelasi lucru face si acrilamida, un carcinogen aparut cand alimentele ce contin amidon (cartof, paine, orice din cereale) sunt arse, prajite, coapte. Carnea la rotisor din care se taie bucatile din shaorma este arsa ce-i drept, insa te gandesti ca e doar niste carne cu niste cruditati, o masa semi-decenta cand n-ai de ales.

Revenind la subiect, la capitolul sharoma, cea de la Dristor a facut ceva istorie in Bucuresti. Zilele trecute am avut ocazia sa mai vad cu ochii o shaorma de la Dristor, ultima pe care am vazut-o fiind prin facultate. In primul rand am fost uimita sa vad ca le-a mers bine in acesti ani, deoarece mica tejghea din intersectie s-a transformat in ditamai restaurantul cu mese, blat ostentativ de marmura, etc. Pentru ca au castigat bine si necinstit.

Am fost uimita sa descopar in farfurie ca nu toate bucatile de carne sunt din carne. Priviti pozele de mai jos. Printre bucatile de carne (cele din partea stanga) sunt si bucati care par dintr-un amestec (cele din dreapta), gen parizer-crenvusti, cu o tocatura ce poate contine orice ingredient ieftin folosit de obicei in industria alimentara: proteina vegetala de soia, grasime vegetala hidrogenata, potentiatori de gust precum celebrul monoglutamat de sodiu sau carne mai ieftina de tipul carne procesata mecanic (MDM sau ceea ce Jamie Oliver numea "mazga roz"), in care sunt resturi din animal care nu isi au locul in produsele superioare. Faptul ca bucatile din dreapta ce par din amestec se incovoie, se curbeaza la margina (vedeti sus la bucata din dreapta) ma face sa ma gandesc ca ar putea contine si alte ingrediente ciudate si sigur necomestibile, care reactioneaza astfel la tratamentul termic. Posibil unii din aditivi, posibil chiar proteina vegetala texturata din soia, sa dea aceasta reactie fizica de curbare.

Soia si margarina sunt drumul cel mai scurt spre imbolnavire, insa ce este rau la carnea din resturile procesate mecanic? Este ca valoarea ei nutritiva si biologica este scazuta, are resturi de piele, tendoane, oase, ghiare, grasime ce poate fi oxidata (adica ce ramane din carcasa de animal dupa taierea carnii de pe ea) care nu pot fi digerate optim de organismul uman si dau de la probleme de digestie pe termen scurt pana la perturbarea sistemului imunitar pe termen lung si boli autoimune. Si mai exista si problema morala a faptului ca eu platesc scump, ca si cand as cumpara muschi de vita, si de fapt cumpar niste resturi care costa foarte putin.

Miracolul vietii pe pamant

Mie nu-mi vine sa cred ca fructele din farfurie sunt din curtea mea. Nectarinele sunt dintr-un nectarin pe care noi il numeam piersic, crezand evident ca este piersic... Acum vreo 10 ani, se pare ca un prieten ar fi pus in gluma la parintii mei intr-un ghiveci cu flori, un sambure de la o nectarina pe care tocmai o mancase aflandu-se in casa la ai mei (pana in vara asta povestea era cu samburele de la piersica :) facand un pariu daca va iesi ceva ori ba. Nu numai ca a iesit, dar a crescut un copacel, care a stat vreo 8 ani afara iarna de iarna, n-a prea fost udat vara, iar in 2010, cand am amenajat gradina l-am plantat in curte in sfarsit. Unde a exlodat, a crescut in 2 ani ditamai copacul. Nu credeam ca va face fructe, ma gandeam ca trebuie altoit, il tineam ca pe o tufa verde, pe care o tundeam des, deoarece crestea in nestire. Iar in primava 2012 s-a umplut de flori. Am zis ca or sa cada. Nu au cazut. Am continuat sa pun la indoiala puterea incredibila a naturii de a perpetua viata pe pamant si mi-am zis ca or sa fie fructe mici sau vor cadea toate inainte sa se coaca. Dar fructele au crescut mari, au ramas toate in copac, s-au copt si sunt cele mai parfumate si gustoase nectarine pe care le-am mancat vreodata. Numai ca sunt nectarine si nu piersici :) Unele au viermi, dar prefer sa le las nestropite. Iar zmeurica este dintr-un fir prapadit cumparat in martie de la Hornbach, care acum este un tufis maricel. La asta chiar nu ma asteptam sa faca fructe din primul an. 

Shake de proteine cu capsuni

Daca ieri am mancat fragi, azi am mancat capsuni, din aceeasi curte a finilor.

Shake-ul este din: o cupa de proteina de zer (aroma ciocolata), 100 gr. capsuni, jumate pahar apa plata.

Proteina de zer o iau de obicei dupa antrenament, simpla fara carbohidrati adaugati, deoarece whey-ul de la Now are carbo inclusi, iar antrenamentele mele nu au fost prea intense in ultima vreme. Din cand in cand mai imi fac si cate un shake acasa, combinat cu fructe de sezon ori cu migdale crude, caju, nuci. Acestea, daca ma organizez din timp, le pun in apa la hidratat cu o seara inainte. Si merg insotite de seminte de in macinate, o lingurita ulei cocos, lecitina.

Am ales un zer de la firma Now Foods pentru ca nu contine ingrediente artificiale si este indulcit cu stevia, nu cu aspartam. Din pacate pentru intoleranta mea la lactate relevata de testul York, este derivat din lapte. Se pare ca este insa singura exceptie pe care o fac de la regula de a nu mai consuma lactate, deoarece nu am gasit inca nici un inlocuitor mai bun ca zerul pentru masa dupa antrenament.

Dieta mea de azi a mai continut:

10:00 - 2 oua omleta cu jumate legatura patrunjel, 2 fire ceapa verde si 4 masline
14:00 - friptura porc (cat jumate din palma mea) cu salata varza alba (cat pumnul meu)
17:00 - shake-ul de proteine si capsuni (1 scoop whey + 100 gr capsuni)
seara: urmeaza peste, inca nu stiu cum pregatit :)

Codul PLU pentru fructe si legume

Este codul de bare de pe autocolantul lipit pe fructele si legumele din supermarketuri, dar si din piete cateodata. Acest cod poatea avea 4 sau 5 cifre, iar in functie de prima cifra a codului, indica daca leguma ori fructul a fost crescut conventional sau organic ori daca a fost modificat genetic. Prin urmare, daca codul are:

-       4 cifre = conventional, dar nu organic, adica a fost stropit cu pesticide, fertilizatori si ingrasaminte chimice obtinute din petro-chimie;

-       5 cifre si incepe cu cifra 9 = a fost cultivat organic;

-       5 cifre si incepe cu cifra 8 = a fost modificat genetic;

-       incepe cu cifra 3 = alimente iradiate, in scopul omorarii bacteriilor, virusilor, insectelor, etc, insa totodata sunt distruse si enzimele, fitonutrientii, anumite vitamine; asadar, fructul ori leguma iradiata este un fel de hrana moarta, cu valoare micro-nutritiva scazuta;

-       incepe cu 6 = crescut din rasad nealterat, insa este posibil sa fi fost utilizate in cresterea lui pesticidele.

Restul cifrelor din codurile PLU indica locul unde a crescut (tara de origine), producatorul ori soiul, varietatea.

Alimentele iradiate ar trebui sa contina simbolul international Radura. 

Pana sa aflu ce semnifica, acese coduri mi se pareau (in mod eronat) inutile si enervante, greu de dezlipit. Daca insa ajungem sa cumparam din supermarketuri, sunt utile pentru a putea alege in cunostinta de cauza.

Ideal  ar fi sa nu cumparam fructe si legume din supermarket care au coduri pe ele, fie ele si orgnaice (care incep cu cifra 9). Ci sa cumparam din piete locale, de la tara, sa culegem din curtea proprie, a cunostintelor, etc. Si sa le mancam doar in perioada lor normala de crestere (nu pepene in forma de cub – este ultima realizare japoneza - in decembrie). Poate ca o exceptie, pot fi congelate si mancate in timpul iernii, fructele de padure si fructele cu raportul pulpa / coaja cat mai mic, adica pulpa cat mai mica raportat la coaja fructului (visine, cirese, macese, etc.).

Ieri mi-au adus niste fini din Dobroiesti, fragi din curte. Miros si au gust senzational!

  

Leurda

Cu oua de tara fierte, ulei masline, sare, lamaie. Si cu putin cascaval de capra. 

Leurda este o planta mai putin cunoscuta, care creste primavara si are miros si gust de usturoi si ceapa. In aceasta perioada, pietele au fost pline de leurda. Nu este o planta "domesticita", este o specie salbatica, chiar se pare ca nu poate fi cultivata. Creste la intamplare, fie prin paduri ori prin curtile oamenilor, ca o buruiana, neavand nevoie de ingrijire din partea mainii omului. 

Are actiune antibacteriala, putand fi folosita ca antiseptic. Culoarea verde inchis este un indiciu ca ar putea contine si salvestrol.  Este consumata de ursi cand ies din hibernare. Efectul detoxifiant o face utila in intoxicatii, ajutand la curatirea sangelui si sisemului digestiv. 

Ma simt norocoasa ca traiesc intr-o zona in care inca cresc astfel de buruieni comestibile si ca legislatia inca permite vanzarea lor in piete. Este posibil ca nepotii mei sa nu aiba acest noroc.