Silicoane - propria experienta (partea a III-a) - dupa 5 ani si un an de alaptare

Tot am amanat acest subiect, dar iata ca i-a venit si lui vremea, dupa o perioada de 5 ani si 2 luni mai precis :) de la implantul de silicoane facut de dr. Radu Ionescu. Deci, cum ma simt, cum a fost o sarcina si un alaptat cu silicoane, ce probleme am avut si cum le-am remediat. Inainte de a dezvolta subiectul, precizez ca articolul este destinat strict doamnelor purtatoare de silicoane sau aspirante, carora vreau sa le impartasesc experienta mea, spre a fi de folos. Daca nu va intereseaza subiectul, nu il aprofundati acum pe blogul meu, deoarece eu voi intra in amanunte deloc interesante pentru cei care sunt "pe langa subiect" :)

Pentru cine doreste sa citeasca si primele experiente, gasiti aici partea I si partea a II-a.

Asadar, trebuie s-o iau mai din urma, anume cu prima problema, care a fost chiar dupa operatie, adica in octombrie 2008 (ce mult a trecut de atunci!) o paralizie partiala a mainii drepte, diagnosticul fiind parestezie nerv ulnar drept. A aparut imediat dupa operatie, am simtit imediat cum m-am trezit din anestezie ca ceva este neinregula cu mana dreapta si a tinut timp de 2 saptamani, fara nici o schimbare - nici agravare, nici imbunatatire. Am asteptat 2 saptamani la recomandarea dr. Ionescu, care mi-a spus ca este o urmare a anesteziei generale si ca poate dispare de la sine dupa cateva saptamani. Pentru ca starea mea nu se schimba, dr. Ionescu mi-a recomandat acupunctura. Desi dr. Ionescu imi recomandase alt acupuncturist, am mers la dr. Codrut Tutu, pentru ca il cunosteam de mult timp si aveam incredere in el, si am scapat de parestezie in cateva sedinte. Din nou, vreau sa punctez ca nu fac reclama nici unui doctor, povestesc doar o experienta personala cu ajutorul careia vreau sa recomand o metoda de terapie, anume acupunctura. Daca aveti o problema de sanatate, merita s-o incercati. Cautati ce doctor acupuncturist doriti, dar incercati acupunctura inainte de a da navala in cabinetele alopate si la doctorii degraba scriitori de retete, apoi in farmacii si a va intoxica cu medicamente alopate, cu efecte negative pe viata asupra organismului.

A doua problema a inceput in primavara lui 2011, si anume dureri de sani simetrice, asemanatoare celor de la menstruatie. Homeopatia a fost rezolvarea, dar nu inainte de a-mi face niste analize amanuntite, pentru a ajuta dr. homeopat, care nu este un ghicitor in stele, si care nici nu poate vedea precum superman in interiorul organismului tau ce problema ai. In general, inainte de a apela la un dr. naturopat/practicant de terapii complementare, este indicat sa-ti faci niste analize, pentru a vedea concret ce probleme sunt. In cazul meu, era vorba de niste mici tulburari hormonale, care si-au gasit in cateva luni rezolvarea definitiva cu ajutorul homeopatiei.

Toate bune si frumoase, iar in primavara lui 2012 am ramas insarcinata cu minunata mea fetita. Precizez ca am mai avut o sarcina inainte de operatia de implant de silicoane, asadar iata ca am experimentat sarcina si alaptatul, atat cu si fara silicoane. Debutul sarcinii cu Elena a fost cu sani durerosi si care se mareau pe zi ce trecea, aspect absolut normal intr-o sarcina, exact la fel se intamplase si in prima sarcina fara silicoane. Daca nu as mai fi avut o sarcina sa stiu ca este normal asa ceva, cred ca ma speriam de moarte!! In sistemul meu de valori, eu inca, chiar si dupa 5 ani... nu m-am impacat foarte bine cu implantul de silicoane, si in continuare nu recomand decat daca este cazul, asa cum a fost pentru mine, care am avut platfus, atrofiere totala de sani si am avut nevoie de o reconstructie. Altfel mi se pare o prostie sa iti pui silicoane. Punct. Revenind... deci pentru orice mi s-a parut dubios, m-am alarmat si m-am dus la dr. Ionescu Radu la N consulatatii toata sarcina, de l-am exasperat :) Glumesc, nu l-am deranjat si ma minunez in continuare dupa fiecare intalnire cu el, cum poate exista un om atat de calm, cald, rabdator, atent, multidisciplinar, care vede mereu si dincolo de "jurisdictia" lui. Pacat ca nu practica si alte ramuri ale medicinii, ca m-as duce la el pentru toate problemele.

Asadar, pentru tot acest disconfort cu marirea sanilor in sarcina, durerea si tensiunea crescute datorita silicoanelor de sub glandele mamare, homeopatia a fost din nou salvarea. Ca o paranteza, homeopatia  a fost de altfel singurul remediu pe care l-am incercat pentru orice alta problema de sanatate din timpul sarcinii.

Alaptatul a fost insa adevarata piatra de incercare. Prima problema a fost imediat cum am nascut, cand am descoperit ca nu pot alapta deoarece am canalele infundate. Dar la prima sarcina nu fusesera! Se puteau infunda in mod natural dupa 7 ani? sau era o urmare a operatie, dat fiind ca introducerea silicoanelor la mine s-a facut prin areola. Raspunsul nu l-a stiut nimeni. A urmat reteta clasica: gurita micutei, adica supt cat mai des combinata cu pompa. Era ok, daca nu plecam cu niste rani urate la un sfarc din spital, de la o proasta de asistenta pe care greu o s-o uit, care mi-a pus copilul in pozitie gresita la san la terapie intensiva. Dar am trecut si peste asta, multumita doctoritei Ilinca Tranulis, care ofera consultanta la domiciliu in alaptare. O gasiti la 07ALAPTARE. Ea a descoperit ca am sindromul Raynaud. Rezolvarea? Multa rabdare. Acum cand ma uit in urma, realizez ca numai dorinta mea foarte mare de a-mi alapta micutza m-a ajutat sa depasesc toate problemele. Din nou precizez ca aceste probleme pe care le-am avut, nu pot fi legate de implantul de silicoane, se putea intampla chiar fara operatie, ca in mod natural dupa 7 ani canalele sa se infunde, sa fac ragade de la supt sau sa dezvolt o sensibilitate aparte ca in sindromul Raynaud.

Azi fetita mea are 11 luni si o saptamana si inca este alaptata la san. Exclusiv lapte de san, suplimentat evident de mancarica de la 7 luni. Nu i-am dat nici un fel de alt lapte inca, in afara de cel matern :) Deci se poate alapta cu silicoane fara probleme. Ca o paranteza, alaptatul merge ca pe roate undeva dupa primele 2 luni. Fie cu silicoane sau nu. Cand aud "nu am avut lapte si am renuntat dupa 3 saptamani" imi pare tare rau pentru acei copii privati de enormele beneficii ale laptelui matern si ma indigneaza egoismul mamelor, provenit in mare parte din dezinformare. Da, este greu la inceput, este cumplit de greu, te dor sanii, faci rani (cu sau fara silicoane), iti e somn, nu stii daca mananca, cat a mancat, daca s-a saturat, ai o mie de indoieli, pediatrul te tenteaza cu laptele praf, cei din jur poate nu te sustin, fiind si ei la randul lor prost informati asupra importantei alaptatului... DAAAR!!! pentru copil merita. Credeti-ma pe cuvant. Cum pot face comparatii intre o sarcina si un alaptat cu si fara silicoane, pot face diferenta si intre imunitatea celor doi copii, unul alaptat 4 luni, iar altul un an.

Iar in final, trebuie sa punctez probabil un aspect care intereseaza multa lume. Cum arata sanii acum? Incredibil, dar arata mai bine ca inainte. S-au marit in timpul sarcinii, s-au marit si mai mult in primele luni de alaptare (am avut grija sa-i ung cu crema foarte multa si foarte des, pentru a nu face vergeturi), s-au micsorat (din fericire, pt. ca nu mi-au placut niciodata sanii mari - implanturile mele sunt mici, au 200 cc) dupa primele 6 luni de alaptare, insa nu cum erau inainte de sarcina. Probabil cu ocazia sarcinii, glandele mamare candva atrofiate, si-au revenit.