Restaurantul Casa Di David din Bucuresti

Auzisem despre acest restaurant ca are preturi mari. Si pe principiul pe care judeca lumea buna (a se traduce superficiala) bucuresteana, cand costa mult, inseamna ca aprecierea vine la pachet, toata lumea il lauda si toti vor sa ajunga si sa fie vazuti acolo. Asa ca m-am dus sa vad cu ochii mei si sa judec cu mintea mea.

Concluzia-mi este ca acest restaurant este supraestimat. Sa nu se inteleaga gresit, este un restaurant ok, dar nu pe masura laudelor ce i se aduc.

In primul rand am fost dezamagita de locatie. Este pe locul unei foste terase din Herastrau, pe unde bantuiam prin facultate, intr-o constructie ce pare semi-improvizata. Interiorul este dragut, amenajat modern, lumina un pic cam slaba seara, imi era teama ca nu voi vedea bine mancarea. Ospatarii foarte atenti, am avut chiar doi la o masa de doua persoane, iar servirea foarte rapida. Putin nepotrivita mi s-a parut sporoviala continua a ospatarilor printre mese. E bine ca ospatarul sa apara imediat in spatele tau cum ti s-a terminat bautura din pahar, dar nu in acelasi timp sa se traga de sireturi cu un coleg.

Meniul este din carton alb, imprimat cu grafica (se pare ca e la moda), din pacate al meu era murdat de amprente, iar si din mai pacate, rupt la cotor. Nu este un capat de tara, dar nu prea merge cu pretentiile de care se bucura acest restaurant. Meniul ni s-a adus in engelza. Aveti si in romana? Da, va aducem imendiat! Nu e necesar, multumesc! Insa normal era sa fie bilingv, ca altfel pare discriminare, pana devine engleza a doua limba de circulatie in Romania. Servetele de textil, insa fara inscriptie, asa cum i se cuvenea unui asemenea laudat restaurant. Asadar, ce am mancat...

Veal carpaccio, red berries.

Griled halibut, aubergine caviar, chestnut foam. Sorry, dar nu a fost deloc griled, ci prajit toata ziua. Parca mergea o frunzulitza verde deasupra? Ca sa mai coloreze imaginea si sa atraga ochiul?

Souffle glace with orange, citrus juice and arabica icecream.

Iarasi nepotrivita cu pretentiile restaurantului mi s-a parut vesela, neunitara, un fel de farfurii la salate, din alt set cele pentru felurile principale, desertul meu in farfurii de la Ikea, desertul partenerului meu de masa pe o placa de... faianta? sau gresie?... Este foarte inedita ideea, dar... no comment.

Noroc ca mancarea a fost buna pe ansamblu. Dar nu pot spune ca m-a impresionat incat sa vreau sa revin. Este un restaurant absolut normal, dar cu preturi mari.

Conform cerintelor cititorilor, am promis ca voi scrie si preturile de acum inainte. Asadar, un antreu, 2 feluri principale, 2 deserturi, o apa plata mica, un fresh de portocale si un frape, 450 lei. Voi fi mai vigilenta data viitoare si imi voi nota preturile detaliat.