Mi-am mutat revelionul!

Inainte sa scriu acum, vreau sa remaintesc ca eu imi doresc ca articolele mele sa fie sursa de inspiratie pentru cititorii mai vechi, fideli, cat si pentru cei noi, necunoscutii atat de dragi mie, care intra aici din intamplare, cautand ceva ce ii preocupa la un moment dat, ceva poate total diferit de ceea ce urmeaza sa citesca intr-un articol de-al meu, insa care sa ii inspire intr-un sens pozitiv. Dar si pentru cealalta categorie aparte de cititori, anume cei care imi scaneaza viata cu lupa, poftiti azi un articol ca sa aveti la ce sa va mai ganditi in vietile voastre plictisitoare, ca probabil nu v-am mai dat de mult :)

Mi-am mutat revelionul la alta data! Cel putin pe termen scurt, si anume pentru anul viitor. Rezolutia de anul nou, adica evaluarea anului ce se incheie plus lista cu dorinte si planuri pentru anul viitor, oamenii o au de obicei in jurul revelionului, sarbatorit in societatea noastra prin ianuarie, cu mici diferente de la o cultura la alta: pe 31 ianuarie pentru majoritatea globului care respecta calendarul gregorin (instituit de Papa Grigore al 13-lea in 1582 si adoptat de Romania in 1919), pentru rusi pe 13 ianurie (conform calendarului vechi), chinezii variabil in functie de calcule astronomice din zodiacul lor atipic, dar tot la inceputul anului, musulmanii pe 21 martie probabil o data cu echinoctiul de primavara... finally.

Asadaaaar.... eu sunt intr-o perioada de redefinire a personalitatii, care se pare ca era multipla pana acum si cu "........." ca factor comun si la rang inalt al diferitelor versiuni, si o data cu acest proces imi definesc si un set de reguli noi, valabile doar pentru mine. Si printre ele, mi-am mutat revelionul pe 10 martie. De ce atunci? Deoarece data are o importanta foarte mare pentru mine. Logic, nu? Sa fac desen? :)))) Sa revenim... pe 10 martie 2014, mi-am luat-o in freza de la viata atat de tare, de am crezut ca nu o s-o pot duce. De la viata, nu de la o persoana. Ca sa nu creez confuzii. Uite ca la aproape 3 luni de la acea data, pe care nu o voi uita niciodata, am realizat, nu numai ca am putut-o duce, insa m-am ridicat mai sus decat niciodata. Si nu asa, impulsiv, ca alta data, pe vreun varf de val, fara fundatie stabila si cu risc sa cad in hau in fractiuni de secunda. M-am ridicat pe un teren necunoscut, unde m-a trantit uraganul ce m-a lovit, un teren solid, unde am prins niste radacini, din care au crescut niste fundatii si niste metereze, de nu am crezut vreodata ca pot ajunge acolo.

Gasisem un citat pe net: "what doesn't kill me, is going to give me time to recover and then you are fucked". M-am gandit la el mult timp. E incredibil cat de puternica sunt. Nu am crezut ca pot duce atatea, iar raul sa ma motiveze atat de mult. Aia cu pasarea phoenix e jucarie. Am renascut ditamai aratania preistorica, cu aripi uriase si ghiare lungi. Am inceput niste transformari si niste procese de nici mie nu-mi vine sa cred. Ideea este ca se poate. Insa numai dupa ce este totul scrum, totul cenusa. Si dupa ce relizezi ca ai pierdut tot, ca ai dat-o in bara total, ca nu mai este nimic din ce a fost, si mai ales, ca nu mai are cum sa fie nimic din ce a fost. Nu am murit nici de data asta, deci dispare cliseul dualitatii de genul "mori sau te ridici". Sa nu mor, nu a fost deicizia mea. Ci a naturii. Deci mi-a ramas ca varianta doar sa ma ridic.

Iar pe 10 martie 2015, la mareata aniversare a loviturii, vom deschide o sticla de sampanie roz, of course, si imi voi reevalua anul ce a trecut si voi planifica mutarile urmatoare. Uite ca prima evaluare o fac trimestrial, la 3 luni, si indraznesc sa zic ca dupa cum au trecut cele 3 luni de atunci, e clar ca sunt promitatoare asteptarile.

Offf... se pare ca iar avem nevoie de P.S. ... deci, nu m-a ridicat nimeni, asa cum se pare ca s-a inteles. M-am ridicat singura. Am si specificat ca ajutorul extern in procesul de dezvoltare pesonala, este un varf de val, fara fundatie. Adevaratele schimbari si realizari ti le faci singur in viata, si e adevarat, se poate bucura de ele, in afara de tine, si cine se nimereste pe langa tine la un moment dat. Insa ceea ce tu construiesti cu tine, nu iti poate lua nimeni, nu iti poate darama nimeni.