Am fost in saptamana dinainte de Paste la Brasov si am cules din padure urzici si papadie. Cu mana mea. Adica m-am jucat putin de-a "culegatorul", ca "vanator" inca nu m-am facut. Pentru cine nu stie, am facut referire la stramosul nostru preistoric care a fost vanator-culegator si care isi lua toata mancarea din natura, fara agricultura si pastorit, si care nu era bolnav de nici o boala a omului modern.
Revenind la culesul de urzici, noroc ca am avut in masina manusi, deoarece plecasem doar la plimbare. Oricum m-au urzicat si prin manusi. Cu cateva zile inainte, cand eram in drum spre Brasov, tocmai comentasem pe DN1, ca 5 lei o pungutza de urzici este scumpa. Dupa ce m-am muncit mai bine de 2-3 ore ca sa adun cateva pungi, am declarat opusul.
Urzicile le-am facut tocanitza cu ceapa, usturoi si rosii (se fierb urzicile la aburi ori in apa cat sa dea in clocot; se caleste ceapa cu ustuoiul in ulei cu putin apa, se adauga rosiile taiate cubuletze, apoi urzicile fierte inainte, tocate; se mai tine pe foc cateva minute). Cu mamaliga si smantana. Eu nu am mancat mamaliga. Sunt hotarata sa elimin incet chiar si cerealele fara gluten. Ca sursa de carbohidrati complecsi este buna, insa numai in preajama unui antrenament intens.
Salata de papadie, cu lamaie si ulei. Mi s-a parut putin amara. Motiv ptr. care am adugat mai multa lamaie. Presupun ca salvestrolul ar putea fi unul din motivele gustului amar.
Stateam si ma gandeam ca astfel de mancaruri sunt evident, foarte sanatoase, cele mai bio si eco care se pot obtine in acest moment din mediu. Si din pacate le mananc doar de maxim cateva ori pe an. Ideal ar fi sa le mancam chiar zilnic in perioada lor crestere, anume primavara maxim o luna. Asa cum ar fi normal sa mancam orice leguma, fruct ori specie vegetala comestibila. In perioada ei normala de crestere in natura. Nu crescute in sera in decembrie, modificate genetic, stropite cu chimicale.
No comments:
Post a Comment