Metafora divortului

In ultima vreme, am senzatia ca merg pe o scara in spirala, pe care urc si urc, iar aceasta scara coboara in jos, in timp ce eu urc treptele. Astfel ca, de o lunga perioada, vad acelasi peisaj in fata ochilor... Si, in acelasi timp, ma simt obosita de la atata urcat. Atata urcat, fara nici un rezultat.

Variante de iesire din dilema:

1. Alerg mai repede decat coboara scara. Am incercat, dar este foarte obositor. Scara se autoregleaza, are o intelingenta proprie, ca in filmele sf. Deci, e mai bine sa alerg constant, pe principiul maratonistilor.

2. Aceeasi poveste este si in varianta in care merg mai incet decat coboara scara, ptr. a mai trage de timp, ptr. a ma mai odihni si a mai cugeta. Scara isi incetineste ritmul de coborare. Si astfel, peisajul ramane acelasi. Ma aflu in acelasi loc.

3. Ma opresc din mers. Insa ... scara se opreste si ea. Asta a fost solutia pe termen scurt, pe care am adoptat-o din cand in cand, atunci cand capitulam efectiv. Ma odihneam, ce e drept, si mai imi refaceam rezervele ptr. merge mai departe, ptr. ca imediat ce faceam un pas din nou, o pornea si scara. Dar, ideea e ca tot pe scara am ramas, si peisajul a fost acelasi in jurul meu.

5. Cobor treptele. Credeti ca scara o ia in sus?... Nicidecum. Asta e singura varianta in care scara s-a oprit, desi eu ma misc.

Ei, aici avem doua tipuri de reactii din partea mea la activ. Cel mai des, stiti ce am facut? Am inceput sa alerg pe scara in sus si in jos, ca o bezmetica, sa sar cate 3 trepte o data, m-am si impiedicat ... doar, doar, s-o pornesc din nou. O sa ziceti ca e aceeasi situatie ca la punctul 3. In aceea situatie de ce nu m-am agitat, si acum am inebunit?!... Pai nu e la fel. Diferenta: scara are nevoie de mine ca sa functioneze. Nu era parca unul dintre cele 7 pacate orgoliul?... Adica, se opreste si gata, dupa ce eu am batut atatea scari?!... Iar eu prefer drumul cunoscut, plin de gropi e adevarat, dar macar cunoscut. Nu conteaza ca e posibil sa gasesc autostrada, eu merg pe aratura, ca pe acolo am mai fost.

Si doar de cateva ori, e adevarat, m-am incapatanat si am coborat mai departe. Si cand mi-era lumea mai draga, odata s-a smucit scara si a luat-o in sus cu 1000km/h, de abia m-am tinut de balustrada sa nu cad. Si uite asa m-am trezit in acelasi loc de unde plecasem! Si cu cat drag am privit pesajul. Imi lipsise.

4. Sar de pe scara. Riscuri si avantaje: 50%. Nu am incercat inca. Lucrez la acest plan. E clar ca riscurile sunt mari, insa macar scap de scara. Aici am insa o problema, am un sentiment ca sunt raze infrarosii de protectie de-a lungul balustradei. Evident ca se poate trece printre ele, ca in "Capcana ptr. hot" ("Entrapment") cu Sean Connery si Catherine Seta Jones.