Vis implinit dupa 25 de ani

Cand am venit in Bucuresti in '86 aveam 7 ani si am descoperit magnoliile. La tara la bunici nu mai vazusem. Chiar de cand am vazut-o pe prima in curtea familiei Flondor, mi-am dorit cu ardoare si eu una, neaparat grena. Dar unde s-o pun? In Pantelimon pe balcon la bloc? In acel moment oricum parea imposbil ca vreodata voi sta altundeva decat la bloc. In anii pana in revolutie, mama ma mai incuraja pe un ton semi-prezent ca poate o sa am o magnolie vreodata, dar probabil ca sa scape de mine, ca in fiecare primavara o bazaiam la cap cu magnoliile din Bucuresti.

Am asteptat pana in 1994 cand ne-am mutat la casa, dar ghinion, curtea si asa minuscula, a fost toata betonata. Am mai asteptat pana in 2004 cand ne-am reintregit curtea cu o bucatica de teren. M-am necajit in anii urmatori vazand planurile familiei de a construi pe acea bucatica de teren, noroc ca nu s-a intamplat. Intre timp s-a pus problema sa ma mut in alta parte, si iar in alta, si tot asa am dus-o niste ani, de n-am stiut unde e "acasa" ptr. mine. De multe ori am vrut sa scriu aici un articol despre faptul ca eu nu am "acasa", dar mi se parea prea trist ca sa mai impartasesc. Si nu e genul meu. De fapt sunt cam tot in aceeasi stare, tocmai de aceea o sa scriu povestea mea despre "acasa" cand il voi gasi!

Revenind...in toti acesti ani am invatat toate curtile cu magnolii din zonele pe unde am locuit in Bucuresti. Chiar adunam flori cazute pe trotuare si imi juram ca intr-o zi voi avea magnolia mea intr-o curte, oriunde va fi ea. Garduri n-am sarit...

A trebuit sa mai astept pana in primavara 2009 ca sa daramam cocioaba de pe bucatica de teren. Primavara trecuta, desi aveam in sfarsit pamantul mult visat, energia si atentia mi-au fost consumate de alte proiecte/intamplari/tampenii, asa ca am ratat lunile martie-aprilie prielnice plantarii magnoliilor.

Si ca s-o scurtam... azi in sfarsit am plantat magnolia visata de 25 de ani!