10 May 2011

Despre limitare si mediocritate

Din nou am primit un comentariu trist, care din pacate, reprezinta o majoritate covarsitoare in Romania. Am ales sa raman in tara si sa-mi cresc copilul aici si de aceea incerc sa ajut la schimbarea si educarea oamenilor. A unor din ei, care vor sa-si depaseasca limitarea.

Singurul motiv ptr. care pun acest comentariu aici, este scopul educativ ptr. cititori, ptr. a vedea un exemplu de exprimarea a limitarii si a neputintei de auto-depasire, de iesire din mediocritate. Daca intalniti astfel de oameni, evitati-i. Va vor trage inapoi. Vorbesc din experienta.

Nu crezi ca obsesia ta de "perfectiune" in ale mancarii se transforma incet dar sigur in paranoia? Exista oameni care au trait pana la aproape suta de ani, fara sa calculeze atat cantitatea de aer inspirat/expirat pe secunda! Si poti fii sigura ca au fost mult mai linistiti si mai fericiti decat cei ca tine. Eu nu spun sa cazi nici in cealalta extrema, aceea a abuzurilor si a ignorantei. Dar cei ca tine reprezinta una dintre cele doua extreme si de regula extremele sunt de fapt marginile unor prapastii. In viata este bine sa-ti gasesti un echilibru in toate. Deci traiti sanatosi si fericiti! Cat despre extreme ... Este bine sa nu va neglijati nici sistemul nervos, respectiv psihicul, cu framantari inutile sau, mai exact, exagerate. El este o parte importanta a sanatatii voastre, care odata deteriorat ... Dar mai bine: "Folositi google-ul cu incredere si veti afla" ...
De la Anonim despre Comentariile ultimelor


Asadar, obsesia mea ptr. "perfectiune" se transforma incet si sigur in cunoastere avansata. Efectiv e prea scurta viata, ca sa trec prin ea cu "politica strutului" ca mod de viata. Am ales sa nu mananc si sa nu cred ce imi spun multinationalele ahtiate dupa castig.

Imi permit ca resurse (timp, energie, etc.) sa ma informez si sa ii atentionez si pe cei care sunt dispusi ca informatia sa ajunga la ei.

Imi place si am timp sa cunosc cat mai mult din ce s-a descoperit (mai ales intr-un domeniu ca alimentatia), toate ipotezele formulate ori studiile intreprinse vreodata.

Este alegerea fiecaruia cum alege sa treaca prin viata: pe calea cunoasterii, ori a ignorantei. Din istoria omenirii, intr-adevar se poate conluziona ca fericirea este mai degraba un atribut al situatiilor lipsite de setea cunosterii. Insa, repet, este optiunea fiecaruia ce alege si cum isi asuma ulterior alegerile (fericirea ori nefericirea).

Toti avem dreptul sa alegem (desi majoritatea nu-l exercita, dorm pe ei si iau de bun ce le spun reclamele si filmele), dar nu toti avem dreptul de a judeca.

Este interesant ca din afara, persoanele limitate imi percep modul meu de viata ca fiind nefericit si chinuit. Cand in realitate este o placere si un privilegiu. Ca am suficient timp, suficienti bani si resurse intelectuale, energie fizica si mai ales o mare rabdare si dispobilibilitate psihica de a darui privilegiile mele celorlalti.

Cum isi permite cineva care nici nu se semneaza sa ma judece pe mine, care cateodata imi trimit copilul la el in camera sa sa joaca inca un sfert de ora singur, ca sa postez aici sau sa raspund unui mail cu o informatie care poate insanatosi un om bolnav?

Cu aceasta ocazie inchei dupa 4 ani si posibilitatea comentariile nesemnate. Cine vrea sa-si exprime o parere pe blogul meu, trebuie sa aiba rabdarea sa se semneze.

12 comments:

Katyna said...

Asta cu "exista oameni care au trait pana la aproape suta de ani" ma duce cu gandul la vorbele bunicilor : "de ce va tot spalati atat de des pe maini? ce-s aia microbi, bacterii etc? pe vremea mea nu se imbolnavea nimeni" sau " ce-i ala SPF ca pe vremea mea nu mai facea nimeni cancer de piele "...
Multe s-au schimbat de pe vremea celor care apucau si suta de ani si a celor care nu faceau cancer de piele..

"Au fost mult mai linistiti si fericiti" - dar de unde stie stimabilul cat de fericita esti tu? :)) Mie din postari, mi se pare ca esti foarte fericita cu viata pe care o ai.

De fapt toate ideea in sine a respectivului comentariu, mi se pare deplasata pentru ca nu cred ca reprezinti vreo extrema...

Nu impui nimanui nimic..faci ce vrei cu alimentatia ta si a copilului tau.
Si vorba ta, pentru un astfel de stil de viata sanatos (de invidiat) ai nevoie de timp, bani, resurse intelectuale si multe altele..

Nici n-are rost sa lungesc comentariul, dar era interesant ca acel anonim sa lase un singur citat sau o postare in care sa spuna "uite aici , asta e deplasat..de asta te-am incadrat la extreme" .
Pentru ca mananci spanac de aia! :))

p.s: cand nu esti de acord cu anumite convingeri ale altora..de ce trebuie neaparat sa judecam sau sa-i ridiculizam? asta-i intrebarea mea..

Adina said...

Aceste comentarii sunt de de fapt pledoarii cu ei insisi, nu cu mine, prin care respectivii isi recunosc frustrarea si propria neputinta de a face ceva bun pentru viata lor, cat si invidia pentru cei care incearca. Bineinteles ca nu realizeaza si nici nu ar recunoaste.

Richard said...

Nu mai pune la inima toate rautatile. :)

Adina said...

Nu este vorba de a pune la inima ori ba. Tristetea mea vine din faptul ca mediul in care copii nostri vor evolua este in cel mai bun caz mediocru.

Este o greseala sa incadram comentariu respectiv ca o "rautate". Nu am fi cu nimic peste autorul lui.

Eu am vazut comentariu ca pe un strigat subconstient de ajutor din partea celor (asemenea autorului) care nu isi pot depasi conditia si limitarile, nu pot accede valorile ptr. ca nu le pot percepe. Ca si cand valori sunt pe frecvente diferite de ale lor.

Si cel mai trist este ca nu sunt ajutati sa evolueze. Ba din contra. Am auzit ca se vor desfiinta nu stiu cate scoli in Romania din localitatile rurale mici prin comasare. Adica copiii vor ramane indobitociti acasa, ca nu vor avea bani parintii sa-i trimita cu autobuzul, oricum inexistent, in alt localitate la scoala. Hai sa fim seriosi...

Asadar, daca unii dintre concetatenii Romaniei din prezent ni se par limitati, va dati seama cum vor fi cei care vor trai pe vremea copiilor nostri? Total inculti, nu vor sti sa citeasca si sa scrie, nu vor sti istorie si implicit isi vor pierde identitatea nationala, vor fi usor de condus si de manipulat. Vor crede si urma pe primul care le va intinde bucata de paine. Natiunea perfecta.

Nu cred in teoria care spune ca fiecare individ in parte poate face o mica minune si astfel se revolutioneaza intregul. Schimbarea cea mare si mai ales durabila, trebuie sa vina de sus, de la conducere. Dar nici cu mainile in san nu pot sta, asa ca nu voi renunta la a scrie aici si a repeta si iar repeta.

Adina said...

Vrea sa adaug: comentariul meu de mai sus este fara culoare politica. Toti care s-au perindat la conducerea tarii dupa revolutie, au fost "o apa si un pamant" fara exceptie. Si daca nu ne trezim, asa vor fi si cei care vor urma.

delia said...

Draga Adina, stii tu cum e chestia aceea cu vulpea si strugurii, nu? :)
Asa si cu comentatorul sportiv de pe blogul tau. E normal sa te enerveze ignoranta si sfaturile gratuite oferite de acel personaj, pentru tu ai muncit mult ca sa ajungi la tipul de persoana la care ai visat.
Pentru mine esti un model demn de urmat si sper ca, intr-o zi, sa pot sa am aceeasi vointa si sa las unele mici tentatii deoparte.


Iti urez sa ai o seara placuta alaturi de puiul tau!

Delia

Laura said...

Adina, acum am nimerit pe blogul tau cautand "spanac la aburi"...si dupa ce-am citit retele tale, am citit in continuare si-am ajuns aici. Te inteleg perfect, avand in vedere ca si eu ma lupt foarte tare sa am sansa de a impartasi celorlalti informatiile pe care le acumulez in aria asta, a dez-gatitului si a mancatului sanatos. Pentru mine este destul de frustrant ca incerc sa promovez sanatatea prin nutritie in familia mea si ma lovesc de atitudinea asta de banare, parintii, socrii chiar si sotul meu ma privesc ca o nebuna......primesc acelasi.."da lasa draga , ce voi n-ati crescut tot asa?" cand (avand doi gemeni de 1 an si 8 luni) incerc sa gatesc sanatos, sa elimin zaharul rafinat si de orice fel inlocuind cu indulcitor non-caloric natural gen Stevia....si exemplele sunt multe. Te admir pentru ceea ce faci si sper sa ai puterea sa o faci in continuare, te rog mult da-mi cateva sfaturi: tu cum ai reusit sa-ti convingi familia? Te pup

Laura said...

Am ajuns pe blogul tau cautand "spanac la aburi" pentru ca de cand sunt mamica ma preocupa din ce in ce mai mult sanatatea, sursa ei primara fiind nutritia. Si dupa ce am citit retetele cu spanac, am citit in continuare, incantata ca exista din ce in ce mai multi oameni ca noi, preocupati de a trai o viata frumoasa, linistita si sanatoasa, fara boli, medicamente si analize.... Te inteleg perfect ca esti indignata in privinta comentariului, eu o patesc in fiecare zi , si mai dureros e ca primesc cuvintele astea din partea familiei. "Da ce draga, voi n-ati crescut tot asa?" aud de la parinti, de la socrii... cand le-am spus prima oara ca inlocuiesc zaharul rafinat de orice fel cu indulcitori non calorici naturali gen Stevia. E greu pentru mine cu timpul pentru ca am 2 gemeni de 1 an si 8 luni, dar altfel as vrea sa citesc si sa descopar si sa incerc cat mai multe informatii din zona asta. Si pe mine ma vad oamenii ca o ciudata care traieste pe alta planeta. Te admir foarte mult si sper sa ai puterea in continuare sa faci viata familiei tale frumoasa si sanatoasa. te pup, Laura

Adina said...

Buna, Laura!

In primul rand felicitari ptr. cei 2 gemeni. Esti mamica eroina! Eu mi-am dorit mult gemeni, eventual fata si baiat! ca sa scap o data cu doi! Dar nu aveam nici gene in familie si nici inseminare artificiala n-am facut... Le admir mereu in parc pe femeile cu gemeni. Stiu ca este foarte greu, am avut 2 cunostinte cu gemeni.

Referitor la parerile stainilor... trebuie ignorate, in general. Cineva destept spunea o data: "cu cat mai multi idioti care traiesc nesanatos, cu atat ne cresc sansele sa ramana mai multe resurse ptr. noi, cei care am deschis ochii".

Eu mai incerc din cand in cand cate o tentativa de educare a necunoscutilor, deorece ma gandesc la copilul meu, care este inca neformat si ma ingrijoreaza mediul in care va evolua. Dar nu ma straduiesc prea tare. Cine se prinde repede, ok, cine nu, isi merita soarta.

E interesant (nu neaparat in sensul bun) sa-i vezi peste ani pe cei cu gura mare, cand vin la tine bolnavi, sa-ti ceara un sfat, ca parca tu erai cel/cea cu chestii despre viata sanatoasa...

Referitor la parerile familiei, insa, este alta poveste. Aici trebuie sa lupti, fara oprire, cu toate fortele si pe toate planurile. In primul rand memebrii familiei sunt cei care intra in contact direct cu copii tai. Deci le compromiti copiilor educatia in materie de sanatate, daca ei cresc vazand un tata care rontaie chipsuri cu bere la tv, sau o bunica care lauda margarina in fata lor. Degeaba te certi cu ei. Copiii vor creste auzind niste discutii in contradictoriu, si nu isi vor forma o parere obiectiva niciodata.

Parerea mea este sa-l castigi mai intai pe sotul tau de partea ta. El este cel cu care te-ai casatorit, el este cel care te-a ales, asa ca el este cel care te va intelege, DACA vei stii cum sa ii explici, cum sa comunici cu el. El este cel cu care ai facut copii, deci e imposibil sa le vrea raul. Probabil ca acum nu are suficiente informatii despre ce e sanatos sau nu. Tu va trebuie sa-i deschizi ochii. Stiu ca e greu, dar o faci ptr. copii tai, ptr. voi doi pana la urma. Tu esti singura care poate ajunge la mintea si inima lui. Tu trebuie sa gasesti o cale de comunicare cu el. Roaga-l ptr. inceput s-o faca ptr. tine, sa-ti acorde credite, pana se va convinge singur. Daca te iubeste, o sa te sustina.

Apoi, hotarati impreuna daca mai merita sa-i educati si pe bunici. Poate va fi mai usor decat iti inchipui, cu ajutorul sotului tau, o data fiind de partea ta. Daca nu, ii lasati in pace pe bunici, ii ignorati si le spuneti copiilor pe masura ce cresc, ca bunicii sunt mai in varsta, ca au prins alte vremuri, au alte obiceiuri, procedeaza diferit in privinta alimentatiei, nu bine intotdeauna, cu urmarile de rigoare. S-ar putea ca cei mici sa creasca si chiar ei sa doresca sa-i corecteze pe bunici. Mie mi s-a intmaplat ca Victor sa n-o lase pe strabunica lui sa manace niste biscuti cu margarina. Strabunica n-a inteles nimic, dar a tacut si probabil i-a mancat dupa ce am plecat noi de la ea.

Si mie mi-a fost greu sa-i explic lui Victor de ce cineva din familie bea atata alcool si este si bolnav pe deasupra. Nu doream ca Victor sa creasca cu ideea ca bautul peste masura este o normalitate, ptr. ca ii cresc sansele sa faca la fel. Asa ca i-am spus ca respectivul nu mai poate fi indrepat, ca este alegerea lui, si ca urmarile sunt rele si vizibile: boli grave, burta mare, nu se poate juca cu el in parc, etc. Nu i-am ascuns nimic, chiar daca e mic.

Copii vad oricum ce este in jur, inca de foarte mici, iar daca noi nu ne grabim sa le prezentam varianta pe care o dorim sa le ramana intiparita in minte, isi explica singuri cum pot si defileaza toata viata cu acele greseli din copilarie. De la Freud citire...

Laura said...

Multumesc mult pentru sfaturi Adina, intr-adevar e foarte greu cu gemeni, mai ales cand a venit asa ca o bomba vestea, pe la 6 luni la 4D, cand nu s emai astepta nimeni, noi neavand in familie nici macar in generatiile indepartate. A fost un noroc d ela Dumnezeu, eu mi-am dorit din suflet sa am gemeni. :) Incerc in fiecare zi lucruri noi, insa faptul ca ma lovesc de acelasi zid ma descumpaneste cateodata, plus ca se nasc in felul asta si discutii aprinse... offf, sper incet incet sa-i dau pe brazda! Pe bunici e zadarnic sa-i mai conving acum, pentru ca sunt indoctrinati in stilul asta de viata si nu concep altceva. Le-am dat sa citeasca multe studii, multe carti, articole....degeaba. Parca ma lupt cu morile de vant. Asa ca voi asculta de sfatul tau, acela de a le spune copiilor pe masura ce cresc cum stau lucrurile. Imi doresc foarte mult sa reusesc, pentru ca sunt sigura ca si tu simti la fel, copiii nostri merita ce e mai bun :) te pup si-ti multumesc inca o data pentru rabdarea de a raspunde si pentru sfaturile bune. laura

Adina said...

Sa stii ca ai mari sanse ca cei mici sa inteleaga si sa te sustina. Vor fi aliatii tai. Cu conditia sa incepi foarte devreme educarea lor si sa te sacrifici mult, ca timp si dipsonibilitate sufleteasca. A fost un film o data care m-a impresionat, se chema "Mana care impinge leaganul". Subiectul filmului nu are legatura cu discutia noastra, insa in film este evidentiata legatura puternica care se creeaza intre copil si persoana care il creste, care ii e alaturi cel mai mult. In film este vorba despre o doica. Deci, in cazul tau, al meu, etc, cu atat mai mult ptr. ca le suntem mame.

Baiatul meu sta la masa, merge in vacanta, se joaca in parc cu alti copii care beau cola si mananca porcarii gen mec. Nu isi doreste in nici un caz, nici daca ceilalti insista. Cred ca pot sa-l inchid intr-un camion cu mec-uri, si nu s-ar atinge.

Problema a fost sa-l conving sa-i lase in pace pe ceilalti, deoarece cand a crescut si a inteles ca acea mancare nu e sanatoasa, dorea sa educe pe toata lumea, si nu intelegea de ce nu explicam tutor tot timpul ce stim noi. Acum a inteles ca nu putem destepta pe toata lumea.

Dar ptr. asta, va trebui sa le sufli in ceafa muti ani de acum incolo, in detrimentul altor distractii ori timp liber ptr. tine.

din lumea mea said...

Off, Doamne!
Astea sunt rautati gratuite ale unui om care nu are nimic mai important de facut decat sa arunce cu venin intr-o persoana pe care nici nu o cunoaste personal. Deci, Adina, tocmai fiindca ai un bagaj intelectual superior, nu trebuie sa pui la suflet!
Demult nu ti-am mai citit blogul si mi-a lipsit.
Am invatat o multime de chestii de la tine, mare parte le pun in aplicare, mai am de invatat mii de chestii pe care nu stiu daca voi ajunge vreodata sa le pun si in practica, insa, iata, exista si straini care considera importanta munca ta, care nu doar o citesc/ apreciaza/ recomanda, dar o si pun in practica.
Si ma gandesc ca macar atata satisfactie ar trebui sa ai stiind ca iata, exista persoane pentru care sfaturile tale sunt valoroase, chiar nepretuite!
Sunt DEPARTE de un stil de viata sanatos. Foarte departe. Imi pare rau ca nu am ambitie si rabdare ca macar sa-mi hranesc copilul sanatos (acel "sanatos" cu adevarat!!) insa am preluat cateva din sfaturile tale si macar cu atat ma alin si eu ca fac bine.
Scrie-ne in continuare.
Exista oameni pentru care informatiile preluate intr-o maniera atat de placuta de la tine chiar sunt nepretuite!!