07 December 2017

Oda scriitorului Lewis Carroll

Soarele imi trimite imbratisari calde prin perdeaua diafana de dantela venetiana ce imi impodobeste sanctuarul de creatie, amintire nepretuita a break-weekend-ului de toamna trecuta din superbul oras italian. Azi este o zi minunata de iarna, viscolul si-a mai potolit furia, iar soarele a iesit timid sa mangaie zapada depusa din belsug, in troiene, noaptea trecuta.  Atelierul meu de design, decorat in stil baroc, este locul unde ma regasesc, unde ma incarc cu energie si unde dau viata rochiilor, unii ar spune poate intr-un mod un pic tendentious, somptuase si spectaculoase, pentru persoane dragi.

In timp ce cadenta tacanitului masinii de cusut imi incanta urechile si imi incarca sufletul, iar privirea este fixata pe acul ce alearga magic pe catifeaua rosie, impletind cele doua fire de ata aurie in cusatura volanului rochiei, mintea mea face o saritura in timp intr-o zi de vara in valmasagul de amintiri al copilariei.

- Adinuta! Mamaie, ce ai mai taiat de data asta?... imi rasuna in amintire vocea bunicii mele, care isi rupsese timp de la treburile gospodariei si intrase brabita in casa, sa vada ce am mai taiat de prin casa…

Si acum imi amintesc ochii ei blocati pe salvarii mei ce se doreau a avea aer oriental, ce dadusera viata perdelei de la geamul camerei.  S-a uitat la mine, apoi la geamul gol. Albul crem al dantelei transformata in salvari, parea si mai alb multumita luminii care intra acum nestingherita prin geamul fara perdea.

Vazusem la singurul post de televiziune pe care il prindeam pe vremea omunismului, anume un canal bulgaresc - dat fiind ca locuiam in sudul tarii aproape de granita cu Bulgaria, un film cu o printesa araboaica, imbracatain niste salvari minunati albi cu bogate broderii orientale. Si singura optiune din casa fusese perdeaua de la geam.  Ii am si acum in cutia amintirilor nepretuite, alaturi de costumul de baie realizat din rochia de nasa a mamei si alaturi de fusta din plapuma.

Cateva fire aurii din capatul volanului, atarnand rebele din material, ma teleporteaza din camera copilariei, in prezent. Opresc masina de cusut si iau foarfeca, gardian de temut al bazarului meu vesel de tesaturi, care stivuite in cupoane, care impachetate cu grija in teancuri si tai firele razvratite care imi rechemasera mintea in atelier. Inca o cusatura si cateva paiete, evident tot aurii, pe guler si rochia este gata sa dea magie cu volanele festive si sclipirile paitelor, unei seri de sarbatoare.

Firele aurii taiate cazute pe masa, ma trimit cu gandul la ornamentele bradului de Craciun. Anul acesta le-am coborat din pod mai devreme, pentru ca vreau sa impodobesc bradul mai devreme. Anul acesta totul va fi auriu, de la varf si pana la luminite. Am inceput deja cu notele aparte date celor cateva creatii pe care pregatesc pentru sarbatori. Paietele sunt toate aurii, cusaturile sunt aurii si chiar nasturii si fermoarele.

Intre timp rochia este gata, o mai asez o data pe manechin pentru a verifica masurile, o sorb din nou din ochii, imi mai iau inca o portie de energie, apoi o asez cu grija in cutia pentru livrare.

        Afara a inceput sa ninga cu fulgi mari. Iarna se pare ca este zgarcita cu timpul acordat soarelui, l-a trimis iar in spatele norilor si si-a reluat impodorirea in straie albe a orasului. 


20 November 2017

Relatia om-mediu

Pentru tine, ca individ, a face foarte mult bine cuiva, este acelasi lucru cu a face foarte mult rau cuiva. 

Ceea ce inseamna ca la extreme, binele si raul converg. 

E ca si cand, pe o dreapta cu o multitudine de variatii de nuante de gri, intre cele doua puncte extreme, alb si negru, realizam ca de fapt drepata este o curba, care se inchide intr-o elipsa (parca cerc ar fi prea tendentios totusi), iar cele doua extreme se suprapun intr-un simplu punct pe elipsa.

Cele doua actiuni extreme din punct de vedere moral si social, au paradoxal acelasi efect asupra ta. Si anume, modul in care te consuma de resurse: energie, timp, trairi psihologice, mijloace materiale implicate.

Explicatia cea mai probabila o gasesc in faptul ca, notiunea de extrem rezoneaza foarte bine cu cea de cantitate mare. Sau mai bine zis, extremul se dezvolta din ceva mare.

De exemplu, pentru a face un bine cuiva, pui la bataie ori timp mult, ori bani multi, ori resurse prihologice si energetice mari. Idem pentru rau.

Insa din pacate, istoria si legile coltului de univers unde traim ne-au demonstrat indubitabil ca dislocari uriase de orice, nu duc decat la dezechilibre.  

Incep sa cred ca si pentru "beneficiar" situatia este la fel. 



16 February 2017

Cum e viata printre robotii pe cafea

Nu, nu este amuzanta. Este ca si cand, intr-un film, eu ma misc pe slow motion, iar cei din jur sunt pe fast motion.

Si nu despre robotii care fac cafea, ma refer. Ci oamenii dependenti de cafea, care "beneficieaza" de energia data de ea. Si adaug - cum e viata printre robotii pe cafea, cand eu nu beau. 

Ma deranjeaza? In general nu, pentru ca m-am autoeducat. Eu sunt normalul. Normalul celorlalti are prea multe note de plata, ca sa mi-l doresc. Imbatranire prematura, oboseala accentuata, stare de nervozitate (cu diverse grade de manifestare), dependenta de cafea (99% din ei au dureri de cap daca inceteaza consumul), efectul de bumerang fiind probabil primordial. De la el pornesc celelalte. Efectul de bumerang se manifesta astfel: cafeaua ascunde aboseala, ca pe un gunoi sub covor, o accentueaza in spate, dar o cosmetizeaza la vedere. Desi pari mai agil, in realitate esti mai obosit si cu siguranta mai imbatranit, pe zi si an ce trece, cu inca o cafea dimineata. Care, pentru unii, se fac cateva pe zi, in timp.

Am momente in care ma enerveaza lipsa mea de randament, pe termen scurt, comparativ cu a robotilor. Mi-ar placea si mie si am energie de dimineata pana seara, sa nu imi fie somn de 10 ori pe zi, si sa nu pic rupta la cel tarziu 9 seara. Dar imi plac mai mult lucurile pe care le-am obtinut fara cafea: imbatranire intarziata (uite ca ma laud ca la 37 de ani nu sunt nevoita sa imi vopsesc parul din considerente de fire albe), echilibru psihic mult mai bun, randament mai bun pe termen lung.

Am avut perioade cand am baut. Evident, nu as fi putut cuantifica partile bune si rele, daca nu as fi experimentat.  

Tot ce ma tenteanza cateodata, este mirosul cafelei. Atat. Noroc ca exista cea fara cofeina. Sau mai bine zis, cu mai putina cofeina. Se pare ca nu exista cafea cu 0 cofeina, ci doar cu mai putina.

Statistic lucrurile stau cam asa:

100 grame cafea = 40 mg cofeina
100 grame cafea expresso = 212 mg cofeina
100 grame cafea decofeinizata = 1% - 2,5% cofeina, in functie de metoda de decofeinizare


25 July 2016

Melania Trump

Ma tot uit de cateva zile pe internet la subiectul plagierii discursului fostei prime doamne de la Casa Alba, Michelle Obama, de catre posibila viitoare doamna, Melania Trump.

Si concluzia mea este ca Melania nu are personal nici o vina, vina cred ca apartine consilierilor, armatei de persoane care fac campania electorala a sotului ei. Discursul este clar aproape identic, ceea ce nu poate decat sa imi dea de banuiala ca greseala a fost facuta intentionat. 




02 June 2016

Epilare definitiva

Mi-am dorit-o inainte sa stiu ca exista asa ceva. Cand am inceput sa ma epilez, mai precis in clasa a 7-a, aveam deja o pilozitate mult mai accentuata decat a celorlalte fete de varsta mea. Na.. par superb pe cap, par si pe picioare... Nu se poate sa le ai pe toate. 

De atunci am devenit sclava epilarii cu ceara, singura care dadea rezultatele cele mai durabile (3 saptamani). Am incercat o perioada metoda aparatului de epilat. A fost un dezastru. Dupa un an de folosit, jumate din fire imi cresteau pe sub piele, jumate faceau foliculita. Nici cu crema de epilat nu m-am impacat, ceva din ingrediente imi dadea o alergie manifestata prin mancarime care dura cateva ore dupa aplicare. 

Prima programare de epilare definitiva mi-am facut-o intr-o miercuri in luna mai 2012. Eram asa de incantata, incat nu am tinut cont de faptul ca urmeaza perioada de vara, cand nu se recomanda. Luni insa am aflat ca sunt insarcinata!! Ta daaa! si gata cu epilareaaa!

Am revenit in ianuarie 2015 si dupa ceva cercetari de saloane, am ales Coquette, epilare cu laser. Pana in prezent am facut 6 sedinte zona inghinala si axila. Pana creste parul din nou si este nevoie de o noua sedinta, inca nu ma tine mai mult de 3 luni. Dar dupa a 10-a sedinta, promisiunile sunt ca ar trebui sa tina minim 6 luni. Acesta este adevarul, epilarea cu laser nu este chiar definitiva. Insa chiar si numai dupa 3 luni, parul care imi creste mie cel putin, este cam 30% din ceea ce fusese initial, cu firul mult mai subtire. 

Consider ca merita. Categoric. Imi pare rau ca nu am apelat mai devreme. Alte aspecte le enumar mai jos:

- durerea este suportabila, este ca o durere de arsura, ca in situatia cand ti s-ar aplica ceara prea fierbinte; durerea descreste de-alungul sedintelor, de exemplu acum dupa 6 sedinte, nu mai simt cam nimic;

- cu minim 3 saptamani inainte de sedinta

- nu ai voie sa te expui la soare 6 saptamani inainte si dupa sedinta de epilare; eu am incalcat aceasta regula, adica am venit la epilat la doar cateva zile dupa plaja la, si rezultatul a fost durere inzecita;

- pretul il puteti vedea pe site-ul lor : aici;

- nu am avut parte deocamdata de nici un efect advers negativ;

- nu am epilat si picioarele (zona care merita in cazul meu) din considerente finaniare in raport cu eficacitatea; adica am vrut sa vad mai intai daca merita si este eficient, pt. ca picioarele costa mai mult si nu voiam sa risc; asadar picioarele le voi aborda din toamna, dupa 15 octombrie, in condittile in care de la 1 septembrie imi propun sa nu mai stau la soare.

O sa revin cu actualizari in perioada urmatoare. Vreau sa punctez cel mai important aspect: dupa efectuarea celor 10 sedinte, la cat timp este nevoie de epilare din nou.