In traducere: desensibilizare si retratare prin miscarile oculare.
Metoda EMDR a fost inventata de psihologul american Francine Shapiro in 1987. Aceasta a observat din intamplare ca miscandu-si ochii dintr-o parte in alta, isi diminua numarul gandurilor negative si reducea impactul acestora asupra ei. Au urmat niste ani de cercetari pe victime ce suferisera diverse traume, iar in 1995, inventatoarea ei a definitivat si propus EMDR ca metoda psihoterapeutica de vindecare a traumelor. In prezent este o metoda folosita pe scara larga la nivel international, pentru tratarea starii de stres post-traumatic (PTSD, posttraumatic stress disorder).
Ulterior s-a descoperit ca stimularea bilaterala auditiva (prin batai de maini sau alte sunete alternative in urechea dreapta si stanga) are acelasi efect ca miscarile oculare. Desi terapia s-a imbunatatit astfel si cu alte metode de lucru, totusi s-a pastrat denumirea de EMDR, care pare restrictiva in ceea ce priveste metodologia. Mai sunt si unii care o numesc emedere.
Metoda se bazeaza pe procesul atentional pe care il declanseaza. Scopul este activarea unor mecanisme naturale de tratare a traumei. Astfel trauma poate fi „procesata” natural, asa cum nu s-a intamplat in momentul producerea ei. Dupa terapia cu EMDR, trauma iti ramane in memorie ca amintire, insa nu mai are acelasi impact negativ asupra ta.
Traumele pot fi recente sau foarte vechi. Pot fi grave: violente psihice si fizice, viol, razboi, cataclisme naturale, incendiu, accidente grave, etc. Sau pot fi traumatisme usoare, aceste fiind cele mai frecvente: evenimente din copilarie, despartirea de o persoana, o imagine socanta dintr-un film, etc.
Indiferent de gravitatea sau vechimea lor, traumele pot determina tulburari emotionale si comportamentale, cateodata inexplicabile, cum ar fi: instabilitate emotionala, ticuri bizare, atacuri de panica, depresie, tendinta de izolare, cosmaruri, lipsa de incredere in propria persoana, dificultatea de a vorbi in public, etc. Teoretic nu sunt probleme „de viata si de moarte”, dar nici nu poti trai cu ele o viata normala.
Traumele pot fi inconstiente. Adica nu iti amintesti nimic despre ele. E posibil sa vii sa te tratezi cu EMDR pentru faptul ca iti rozi unghiile, sa zicem, iar tu sa crezi ca fiiind cauza, faptul ca mama te lasa singur in casa cand erai mic si parca iti amintesti ca asa ai inceput sa iti rozi unghiile. Lucrand cu EMDR, poti afla ca alta este cauza, de exemplu faptul ca l-ai vazut pe vecin cand batea cu violenta pe cineva o data in aceeasi perioada, eveniment care zace in inconstient, dar pe care tu nu ti-l amintesti.
De asemenenea, metoda poate fi folosita si pentru evenimente negative mult mai putin grave, de exemplu ca metoda de eliberare de stres dupa o perioada mai grea la job sau in viata personala. Sau pentru cresterea performantelor profesioale, pentru imbunatatirea abilitatilor de comunicare, etc.
In Barcelona exista unul dintre cei mai buni psihologi romani, Andreea Apostol, care practica cu succes terapia EMDR. Munca ei o face sa fie numita „inger printre demonii sufletului”.
Maine plec la Barcelona, unde se pare ca voi avea sansa s-o intalnesc pe Andreea Apostol. In speranta ca o astfel de sansa nu ma va ocoli, mi-am facut temele si m-am documentat cu ceea ce v-am impartasit si voua mai sus. Daca o sa si reusesc sa stau de vorba cu Andreea Apostol si sa aflu mai multe despre metoda EMDR, saptamana viitoare cand revin in tara, va impartasesc cu drag totul aici.
Tot de saptamana viitoare, voi reincepe dieta ketogenica, de data asta fara lactate. In urma testului York am descoperit intoleranta la lactate, pe care le-am eliminat deja din vesnica mea dieta low-carb. Acum vreau sa incerc si dieta keto fara lactate, pana vine vara si apar fructele locale.
01 March 2012
24 February 2012
Acupunctura pentru spondiloza lombara
Spondiloza lombara este o problema mai veche in cazul lui Andrei. Acum 3 saptamani, o miscare gresita la sala de forta, prea multa greutate la presa verticala, spatele asezat incorect in scaun (mai precis spatele nelipit complet de spatarul scaunului) si problema s-a acutizat pe loc. In aceeasi zi a mers la un doctor alopat care i-a recomandat Movalis si Ketonal. A refuzat sa ia tratametul alopat. De buna voie si nesilit de nimeni, dar probabil influentat pozitiv de-a lungul anilor de increderea mea in terapiile alternative, m-a rugat sa-l duc la la acupunctura. Era sceptic, deci excludem placebo, vroia doar sa testeza acupunctura, parca astepta sa nu functioneze. Eu si mai sceptica, deoarece ma gandeam ca daca isi pune in cap ca nu functioneaza pentru el, chiar isi poate influenta corpul cu mintea si nu are nici un rezultat si nu aveam chef de astfel de teste. Se pare ca este mult mai usor sa iti canalizezi mintea in mod auto-distructiv decat auto-constructiv, pentru propriul corp. Din pacate.
A doua zi cand a ajuns la cabinetul de acupunctura al doctorului Codrut Tutu avea dureri si mai mari, nu se putea aseza pe scaun, nu putea sa se mai ridice o data asezat, nu putea sa respire pana la capat, nu putea sa tuseasca. Dupa 30 minute de terapie cu ace, ii trecuse 80% din durere. A doua zi si a treia zi au disparut treptat toate durerile. Recomandarea doctorului a fost sa faca cate o sedinta pe saptamana, minim 2 luni, dublat de suplimentarea alimentatiei cu tincturi de plante de la Pirasan. Tincurile le-a luat, insa de atunci a mai facut numai 2 sedinte, renuntand pentru moment, asa cum fac oamenii in general cand se simt mai bine si alte prioritati isi fac locul. Din fericire, doctorul este foarte intelegator si este obisnuit cu tatal meu care de ani de zile ajunge la acupunctura cu spatele "in pioneze" pentru cate o sedinta, apoi dispare pana la criza urmatoare. Tocmai pentru ca nu face tratamentul cum trebuie, problema ii revine in cateva luni.
M-am bucurat foarte mult de aceasta reusita, deoarece Andrei a rezolvat o problema de sanatate fara sa-si intoxice organismul cu tratamente simptomatice alopate (Movalis si Ketonal), care nu i-ar fi tratat cauza, ci doar efectele. Si poate cel mai important, a capatat incredere in metoda fata de care era sceptic.
As vrea sa precizez ca nu fac reclama doctorului Codrut Tutu intr-un mod in care eu am ceva de castigat. Realizez ca ceea ce scriu eu aici este tot o forma de reclama, pe care mi-o asum constient, insa ceea ce eu vreau sa promovez este terapia alternativa cu acupunctura, nu un doctor anume. Dintre multiplele cabinete de acupunctura de pe paneta Pamant, voi puteti alege pe care il doriti.
Din Bucuresti, eu am incercat cateva cabinete de acupunctura si dintre toate l-am ales pe cel al doctorului Codrut Tutu. Pentru ca studiile lui sunt solide si realizate in Asia, pentru ca a fost singurul care a avut rabdare sa-mi explice detaliat cum functioneaza metoda si pentru ca toti pe care i-am dus la el, au avut reusita 100%. Atat pe termen scurt (cazul lui Andrei si al tatalui meu), cat si pe termen lung in sensul tratarii definitive a problemei de sanatate (o prietena din Anglia cu hernie de disc - operatia parea iminenta in Anglia, unde doctorii au fost total uimiti de regresia totala a afectiunii dupa tratamentul cu acupunctura in Romania; mama - fisura de menisc la ambii genunchi acum cativa ani - operatia de asemenea iminenta - dupa 3 luni de acupunctura, RMN-ul aratand o vindecare completa si inexlicabila).
Pentru Andrei, pretul sedintelor dintr-o saptamana a fost de 125 lei. Sedintele pot fi facute toate intr-o zi intr-o sesiune mai lunga sau impartite in 5 zile, a cate 25 lei pe zi. O tinctura de la Pirasan pentru o saptamana costa 100 lei.
A doua zi cand a ajuns la cabinetul de acupunctura al doctorului Codrut Tutu avea dureri si mai mari, nu se putea aseza pe scaun, nu putea sa se mai ridice o data asezat, nu putea sa respire pana la capat, nu putea sa tuseasca. Dupa 30 minute de terapie cu ace, ii trecuse 80% din durere. A doua zi si a treia zi au disparut treptat toate durerile. Recomandarea doctorului a fost sa faca cate o sedinta pe saptamana, minim 2 luni, dublat de suplimentarea alimentatiei cu tincturi de plante de la Pirasan. Tincurile le-a luat, insa de atunci a mai facut numai 2 sedinte, renuntand pentru moment, asa cum fac oamenii in general cand se simt mai bine si alte prioritati isi fac locul. Din fericire, doctorul este foarte intelegator si este obisnuit cu tatal meu care de ani de zile ajunge la acupunctura cu spatele "in pioneze" pentru cate o sedinta, apoi dispare pana la criza urmatoare. Tocmai pentru ca nu face tratamentul cum trebuie, problema ii revine in cateva luni.
M-am bucurat foarte mult de aceasta reusita, deoarece Andrei a rezolvat o problema de sanatate fara sa-si intoxice organismul cu tratamente simptomatice alopate (Movalis si Ketonal), care nu i-ar fi tratat cauza, ci doar efectele. Si poate cel mai important, a capatat incredere in metoda fata de care era sceptic.
As vrea sa precizez ca nu fac reclama doctorului Codrut Tutu intr-un mod in care eu am ceva de castigat. Realizez ca ceea ce scriu eu aici este tot o forma de reclama, pe care mi-o asum constient, insa ceea ce eu vreau sa promovez este terapia alternativa cu acupunctura, nu un doctor anume. Dintre multiplele cabinete de acupunctura de pe paneta Pamant, voi puteti alege pe care il doriti.
Din Bucuresti, eu am incercat cateva cabinete de acupunctura si dintre toate l-am ales pe cel al doctorului Codrut Tutu. Pentru ca studiile lui sunt solide si realizate in Asia, pentru ca a fost singurul care a avut rabdare sa-mi explice detaliat cum functioneaza metoda si pentru ca toti pe care i-am dus la el, au avut reusita 100%. Atat pe termen scurt (cazul lui Andrei si al tatalui meu), cat si pe termen lung in sensul tratarii definitive a problemei de sanatate (o prietena din Anglia cu hernie de disc - operatia parea iminenta in Anglia, unde doctorii au fost total uimiti de regresia totala a afectiunii dupa tratamentul cu acupunctura in Romania; mama - fisura de menisc la ambii genunchi acum cativa ani - operatia de asemenea iminenta - dupa 3 luni de acupunctura, RMN-ul aratand o vindecare completa si inexlicabila).
Pentru Andrei, pretul sedintelor dintr-o saptamana a fost de 125 lei. Sedintele pot fi facute toate intr-o zi intr-o sesiune mai lunga sau impartite in 5 zile, a cate 25 lei pe zi. O tinctura de la Pirasan pentru o saptamana costa 100 lei.
21 February 2012
Restaurantul Casa Di David din Bucuresti
Auzisem despre acest restaurant ca are preturi mari. Si pe principiul pe care judeca lumea buna (a se traduce superficiala) bucuresteana, cand costa mult, inseamna ca aprecierea vine la pachet, toata lumea il lauda si toti vor sa ajunga si sa fie vazuti acolo. Asa ca m-am dus sa vad cu ochii mei si sa judec cu mintea mea.
Concluzia-mi este ca acest restaurant este supraestimat. Sa nu se inteleaga gresit, este un restaurant ok, dar nu pe masura laudelor ce i se aduc.
In primul rand am fost dezamagita de locatie. Este pe locul unei foste terase din Herastrau, pe unde bantuiam prin facultate, intr-o constructie ce pare semi-improvizata. Interiorul este dragut, amenajat modern, lumina un pic cam slaba seara, imi era teama ca nu voi vedea bine mancarea. Ospatarii foarte atenti, am avut chiar doi la o masa de doua persoane, iar servirea foarte rapida. Putin nepotrivita mi s-a parut sporoviala continua a ospatarilor printre mese. E bine ca ospatarul sa apara imediat in spatele tau cum ti s-a terminat bautura din pahar, dar nu in acelasi timp sa se traga de sireturi cu un coleg.
Meniul este din carton alb, imprimat cu grafica (se pare ca e la moda), din pacate al meu era murdat de amprente, iar si din mai pacate, rupt la cotor. Nu este un capat de tara, dar nu prea merge cu pretentiile de care se bucura acest restaurant. Meniul ni s-a adus in engelza. Aveti si in romana? Da, va aducem imendiat! Nu e necesar, multumesc! Insa normal era sa fie bilingv, ca altfel pare discriminare, pana devine engleza a doua limba de circulatie in Romania. Servetele de textil, insa fara inscriptie, asa cum i se cuvenea unui asemenea laudat restaurant. Asadar, ce am mancat...
Veal carpaccio, red berries.
Griled halibut, aubergine caviar, chestnut foam. Sorry, dar nu a fost deloc griled, ci prajit toata ziua. Parca mergea o frunzulitza verde deasupra? Ca sa mai coloreze imaginea si sa atraga ochiul?
Souffle glace with orange, citrus juice and arabica icecream.
Iarasi nepotrivita cu pretentiile restaurantului mi s-a parut vesela, neunitara, un fel de farfurii la salate, din alt set cele pentru felurile principale, desertul meu in farfurii de la Ikea, desertul partenerului meu de masa pe o placa de... faianta? sau gresie?... Este foarte inedita ideea, dar... no comment.
Noroc ca mancarea a fost buna pe ansamblu. Dar nu pot spune ca m-a impresionat incat sa vreau sa revin. Este un restaurant absolut normal, dar cu preturi mari.
Conform cerintelor cititorilor, am promis ca voi scrie si preturile de acum inainte. Asadar, un antreu, 2 feluri principale, 2 deserturi, o apa plata mica, un fresh de portocale si un frape, 450 lei. Voi fi mai vigilenta data viitoare si imi voi nota preturile detaliat.
Concluzia-mi este ca acest restaurant este supraestimat. Sa nu se inteleaga gresit, este un restaurant ok, dar nu pe masura laudelor ce i se aduc.
In primul rand am fost dezamagita de locatie. Este pe locul unei foste terase din Herastrau, pe unde bantuiam prin facultate, intr-o constructie ce pare semi-improvizata. Interiorul este dragut, amenajat modern, lumina un pic cam slaba seara, imi era teama ca nu voi vedea bine mancarea. Ospatarii foarte atenti, am avut chiar doi la o masa de doua persoane, iar servirea foarte rapida. Putin nepotrivita mi s-a parut sporoviala continua a ospatarilor printre mese. E bine ca ospatarul sa apara imediat in spatele tau cum ti s-a terminat bautura din pahar, dar nu in acelasi timp sa se traga de sireturi cu un coleg.
Meniul este din carton alb, imprimat cu grafica (se pare ca e la moda), din pacate al meu era murdat de amprente, iar si din mai pacate, rupt la cotor. Nu este un capat de tara, dar nu prea merge cu pretentiile de care se bucura acest restaurant. Meniul ni s-a adus in engelza. Aveti si in romana? Da, va aducem imendiat! Nu e necesar, multumesc! Insa normal era sa fie bilingv, ca altfel pare discriminare, pana devine engleza a doua limba de circulatie in Romania. Servetele de textil, insa fara inscriptie, asa cum i se cuvenea unui asemenea laudat restaurant. Asadar, ce am mancat...
Veal carpaccio, red berries.
Griled halibut, aubergine caviar, chestnut foam. Sorry, dar nu a fost deloc griled, ci prajit toata ziua. Parca mergea o frunzulitza verde deasupra? Ca sa mai coloreze imaginea si sa atraga ochiul?
Souffle glace with orange, citrus juice and arabica icecream.
Iarasi nepotrivita cu pretentiile restaurantului mi s-a parut vesela, neunitara, un fel de farfurii la salate, din alt set cele pentru felurile principale, desertul meu in farfurii de la Ikea, desertul partenerului meu de masa pe o placa de... faianta? sau gresie?... Este foarte inedita ideea, dar... no comment.
Noroc ca mancarea a fost buna pe ansamblu. Dar nu pot spune ca m-a impresionat incat sa vreau sa revin. Este un restaurant absolut normal, dar cu preturi mari.
Conform cerintelor cititorilor, am promis ca voi scrie si preturile de acum inainte. Asadar, un antreu, 2 feluri principale, 2 deserturi, o apa plata mica, un fresh de portocale si un frape, 450 lei. Voi fi mai vigilenta data viitoare si imi voi nota preturile detaliat.
19 February 2012
Untraceable
Influentarea opiniei publice, manipularea populatiei, inocularea unor idei in subconstientul maselor. In secolul 21 se face usor prin media. Dar si prin filme. Si se face din timp, cu ani buni inante de aparitia evidenta a fenomenului. Scopul pregatiri din timp a oamenilor este ca acestia, cand fenomenul apare, sa zica singuri: uite, domne, ce dreptate au astia, internetul e o junga! au dreptate cu ACTA! chiar e prea putin doar sa ingradeasca pirateria! ar trebui sa controleze toti dementii care sunt un pericol public pe internet!
In "Anonymous", un film despre Shakespeare si Londra sfarsitului de secol 16, prin piesele jucate in teatrele ambulante din piete, oamenii erau pregatiti pentru o viitoare schimbare politica si influentati ca sa participe la rasturnarea unui monarh, ca si cand ar fi fost din propria lor vointa. Deci nimic nu e nou, roata a fost inventata de mult timp. In liceu am avut noroc sa-mi pice in mana "Psihologia multimilor" a lui Gustave Le Bon, care explica manipularea inconstientului colectiv. Decat sa aplici forta, este mai usor si mai profitabil sa convingi oamenii sa actioneze ca din proprie vointa.
Desi filmul "Untraceable" a aparut in 2008, abia la sfarstiul lui 2011 am auzit despre fenomenul ACTA, au explodat stirile despre lupta (justificabila) impotriva pirateriei pe internet si au aparut zvonurile despre posibilitatea viitoare (iminenta) a ingradirii libertatii internetului.
Filmul "Untraceable" este despre un agent FBI care prinde un criminal in serie ce-si omora victimele online pe un site, viteza uciderii victimei fiind direct proportinala cu numarul de accesari ale site-ului. Scenele sunt dure, cu imagini detaliate, recunosc cu sinceritate ca am intors capul la acele scene. Criminalul este bineinteles (si intentionat prezentat) ca tanarul IT-ist sclipitor de inteligent, ce are la degetul mic tehnici de IT ce depasesc chiar si cei mai profesionisti programatori ai politiei internetului. Dupa ce vezi filmul, iti cam vine sa zici: unde e acordul ACTA? dati-mi-l ca acum il semnez!
Pun pariu ca in anii urmatori vom fi bombardati cu astfel de filme, ce vor avea ca tema internetul, jungla periculoasa ce trebuie ingradita si controlata.
In "Anonymous", un film despre Shakespeare si Londra sfarsitului de secol 16, prin piesele jucate in teatrele ambulante din piete, oamenii erau pregatiti pentru o viitoare schimbare politica si influentati ca sa participe la rasturnarea unui monarh, ca si cand ar fi fost din propria lor vointa. Deci nimic nu e nou, roata a fost inventata de mult timp. In liceu am avut noroc sa-mi pice in mana "Psihologia multimilor" a lui Gustave Le Bon, care explica manipularea inconstientului colectiv. Decat sa aplici forta, este mai usor si mai profitabil sa convingi oamenii sa actioneze ca din proprie vointa.
Desi filmul "Untraceable" a aparut in 2008, abia la sfarstiul lui 2011 am auzit despre fenomenul ACTA, au explodat stirile despre lupta (justificabila) impotriva pirateriei pe internet si au aparut zvonurile despre posibilitatea viitoare (iminenta) a ingradirii libertatii internetului.
Filmul "Untraceable" este despre un agent FBI care prinde un criminal in serie ce-si omora victimele online pe un site, viteza uciderii victimei fiind direct proportinala cu numarul de accesari ale site-ului. Scenele sunt dure, cu imagini detaliate, recunosc cu sinceritate ca am intors capul la acele scene. Criminalul este bineinteles (si intentionat prezentat) ca tanarul IT-ist sclipitor de inteligent, ce are la degetul mic tehnici de IT ce depasesc chiar si cei mai profesionisti programatori ai politiei internetului. Dupa ce vezi filmul, iti cam vine sa zici: unde e acordul ACTA? dati-mi-l ca acum il semnez!
Pun pariu ca in anii urmatori vom fi bombardati cu astfel de filme, ce vor avea ca tema internetul, jungla periculoasa ce trebuie ingradita si controlata.
05 February 2012
Restaurantul Belvedere din Brasov
Daca sunteti prin Brasov si vreti sa mancati ceva absolut deosebit pregatit de maestrul bucatar Ioan Florescu, sa aveti o priveliste superba a orasului (in special la ora inserarii) si daca va si dau un pic banii afara din buzunar/poseta/borseta/gentuta... nu ratati acest restaurant. Este pe drumul spre Poiana Brasov, pe stanga cum urci (langa statia de autobuz Varte pentru cunoscatori) la ultimul etaj al hotelului cu acelasi nume.
M-a placut faptul ca am primit din partea casei un mini-antreu si o mini-supa pana la sosirea comenzii, deoarece comandasem numai felul principal. Victor al meu de 6 ani, care nu s-a prins ca sunt niste gustari din partea casei, ne-a distrat mirandu-se ca supa este atat de mica si intreband daca nu au mai mare, motiv pentru care a servit-o si pe a mea.
Mini-antreul nu as putea sa va spun ce continea exact, am retinut doar branza si fazan:
Supa a fost din leurda cu spuma de lapte, stiu deoarece am cautat-o in meniu, Victor fiind impresionat (probabil si de la gustul laptelui pe care nu l-a mai simtit de ani de zile) si rugandu-ma sa-i fac acasa.
Legat de partea de supe din meniu, am retinut una care era cu crema de capucino si ceapa, pe care nu am incercat-o pentru ca am comandat ca fel principal primul preparat de pe pagina specialitatilor maestrului bucatar, si am vrut sa-mi rezerv papilele gustative pentru ea. Mi-a fost teama ca nu voi retine exact cum se numeste, asa ca am pozat meniul:
La masa au fost mai multe preparate, printre care un somon cu creveti pe pat de legume si un muschi de vita cu crusta de parmezan si cartof copt cu un sos de branza. Batea la ochi de prost gust sa pozez tot meniul, asa ca imi cer scuze ca nu am retinut detaliile acestor doua preparate.
Am gustat din toate, dar tot ficatul de gasca mi-a placut cel mai mult. Desert nu am luat, desi mai mult ca sigur ca merita. Asa voi fi sigura ca revin.
As vrea sa mai fac o precizare legat de preturi. Sunt foarte mari pentru Brasov. Sunt doar mari pentru Bucuresti. Sunt mici pentru numele bucatarului si pentru calitatea preparatelor.
Servirea este ireprosabila. Seful de sala vine sa te intrebe imediat cum se aduc preparate, daca totul este ok, dar si ulterior pentru a culege un feedback in urma servirii preparatelor. Si este vizibil ca nu o face doar ca pe o indatorire.
Pe site-ul www.restaurantbelvedere.ro gasiti mai multe despre maestrul bucatar Ioan Florescu si despre preparatele servite in restaurantul Belvedere.
Pana in prezent, Belvedere este restaurantul din Romania care mi-a placut cel mai mult si caruia ii dau nota maxima.
M-a placut faptul ca am primit din partea casei un mini-antreu si o mini-supa pana la sosirea comenzii, deoarece comandasem numai felul principal. Victor al meu de 6 ani, care nu s-a prins ca sunt niste gustari din partea casei, ne-a distrat mirandu-se ca supa este atat de mica si intreband daca nu au mai mare, motiv pentru care a servit-o si pe a mea.
Mini-antreul nu as putea sa va spun ce continea exact, am retinut doar branza si fazan:
Supa a fost din leurda cu spuma de lapte, stiu deoarece am cautat-o in meniu, Victor fiind impresionat (probabil si de la gustul laptelui pe care nu l-a mai simtit de ani de zile) si rugandu-ma sa-i fac acasa.
Legat de partea de supe din meniu, am retinut una care era cu crema de capucino si ceapa, pe care nu am incercat-o pentru ca am comandat ca fel principal primul preparat de pe pagina specialitatilor maestrului bucatar, si am vrut sa-mi rezerv papilele gustative pentru ea. Mi-a fost teama ca nu voi retine exact cum se numeste, asa ca am pozat meniul:
La masa au fost mai multe preparate, printre care un somon cu creveti pe pat de legume si un muschi de vita cu crusta de parmezan si cartof copt cu un sos de branza. Batea la ochi de prost gust sa pozez tot meniul, asa ca imi cer scuze ca nu am retinut detaliile acestor doua preparate.
Am gustat din toate, dar tot ficatul de gasca mi-a placut cel mai mult. Desert nu am luat, desi mai mult ca sigur ca merita. Asa voi fi sigura ca revin.
As vrea sa mai fac o precizare legat de preturi. Sunt foarte mari pentru Brasov. Sunt doar mari pentru Bucuresti. Sunt mici pentru numele bucatarului si pentru calitatea preparatelor.
Servirea este ireprosabila. Seful de sala vine sa te intrebe imediat cum se aduc preparate, daca totul este ok, dar si ulterior pentru a culege un feedback in urma servirii preparatelor. Si este vizibil ca nu o face doar ca pe o indatorire.
Pe site-ul www.restaurantbelvedere.ro gasiti mai multe despre maestrul bucatar Ioan Florescu si despre preparatele servite in restaurantul Belvedere.
Pana in prezent, Belvedere este restaurantul din Romania care mi-a placut cel mai mult si caruia ii dau nota maxima.
Subscribe to:
Posts (Atom)
