Pe 15 octombrie am facut o operatie estetica prin care mi-am marit sanii. O sa scriu aici toata povestea traita de mine, ptr. prietenii carora nu am apucat sa le povestesc inca, dar si ptr. cei care imi fac onoarea sa citesca blogul meu si carora vreau sa le impartasesc propria experienta asupra acestui subiect contrOversat. Nu fac reclama nimanui, nu vreau sa pun in lumina negativa pe nimeni, repet, doar povestesc ce mi s-a intamplat mie.
Asadar, acum un an, am calcat prima data in cabinetul unui chirurg plastician, interesandu-ma de o augmentare mamara. Motivul? Atrofierea aproape totala a glandelor mamare dupa implantul contraceptiv subcutanat cu Implanon. Inainte sa nasc, sanii mei erau mici, dar ERAU!... Dupa nastere, in primele luni de alaptat, am avut 93 cm peste bust! O fericire ptr. mine! Pacat ca fericirea asta a fost insotita de alaptat, nopti nedormite si stat in casa... Recunosc deschis ca nu am reusit sa ma gandesc numai la binele copilului si sa alaptez mai mult. L-am alaptat 4 luni integral si unca una de trecere spre formula. Iar dupa incetarea alaptarii, sanii s-au micsorat mai mult ca inainte. La sfarsitul verii trecute, la 2 ani dupa nastere, dupa purtarea 8 luni a Implanonului, sanii mei disparusera efectiv. Cele mai in varsta imi ziceau: "Mai astepta, o sa-si revina! Uite, la mine, am 40 sau 50 de ani si uite ce sani am, ca dupa nastere nu aveam nici eu!" Pardon, nu vreau sa astept inca 20 ani. Si sa vina eventual alaturi de burta si riduri. Vreau acum cat arat inca foarte bine! Ca o paranteza, este adevarat ca toate ne propunem sa aratam foarte bine toata viata, insa batranetea nu iarta pe nimeni.
Vara 2007 la mare pe plaja am suportat din nou umilinta aspectului fizic. Nu am gasit pe planeta pamant nici un costum de baie care sa imi vina decent, si am jurat ca va fi ultima vara in care mai arat asa pe plaja. Si cum am ajuns in Bucuresti, am inceput documentarea pe internet si apoi vizitele in cabinetele de chirurgie estetica. De fapt am inceput un fel de pelerinaj al cabinetelor de chirurgie plastica, care a durat un an! Adica am suportat si a doua vara pe plaja fara sani... A durat atat ptr. ca am fost nehotarata, am aflat ca sunt multe riscuri, am avut nevoie de timp ptr. a mi le asuma psihic. Eu, ipohondra de felul meu, mi-a venit greu sa ma duc de buna voie sa ma tai, asa, om sanatos...
Primul doctor pe care l-am vizitat a fost dr. Ioan Lascar. La clinica dansului, operatie de marire de sani costa 4800 euro. Am fost o data, de doua ori, de trei ori. Nu mi-a placut, nu m-as fi dat pe mana lui. Nu mi-a explicat suficient, a fost reticent cand l-am intrebat despre o metoda de operatie despre care citisem pe internet ca era practicata de dr. Stan de la Bacau, dar pe care dansul n-o practica. Mi-a zis "duceti-va la altii daca vreti pensa bipolara elman". Si asa am facut.
M-am ajuns la dr. Stan prima data in octombrie 2007. Mai intai la Bucuresti la Vila Bella. M-a trimis la dracu. Mi-a zis ca prezint riscuri mari, ca am sanii prea mici, ca nu se va vedea bine implantul, si ca nu imi recomanda operatia. Pardon?!!!!... Am inceput sa plang in cabinet... Bine, domnule, dar ptr. cine a fost inventata operatie asta, daca nu ptr. femei ca mine?... Pai ai platfus si se va vedea margina implantului... Mi-am pierdut firea: nu credeti ca sunt de fapt cea mai potrivita ptr. astfel de operatie?!... In fine, am plecat si mi-a zis sa revin daca sunt foarte hotarata. Si am revenit peste 10 luni la Bacau, ca intre timp nu mai acorda consultatii la Bucuresti la Vila Bella.
Mai precis, intre cele doua consultatii la Stan, am fost in noiembrie la un doctor in Italia langa Trieste. Si de acolo am fugit, in primul rand ca imi cerea 8.000 euro, dar vroia sa ma tina 2 saptamani internata, si cel mai rau avea o problema cu faptul ca fac sport cam mult, zicea sa nu mai fac nu stiu cate luni sport dupa operatie.... La revedere!... Pana aici! Daca vrea cineva sa ma enerveze, imi spune sa nu mai fac sport. Asa ca am revenit cu coada intre picioare in tara si cu ganduri mai pasnice. Intre timp mi-am ocupat timpul cu un divort si cu procarii aferente.... si am mai uitat de operatie. Ideile lui Stan incolteau in capul meu si incepusem sa ma gandesc ca daca fac contractura capsulara, daca fac cicatrici cheloide... En fin, cam renuntasem la operatie. Intre timp fostul s-a afisat cu o panarama grupa mare, dar care avea sani... lucru care m-a facut sa reconsider iar operatia!...Bine a zis cine a zis ca femeile se imbraca ptr. alte femei, nu ptr. barbati.
Si astfel prin mai 2007, iar am sunat la Stan si m-a programat, cum v-am spus mai sus, la Bacau, in iulie. Dupa un drum oribil de multe ore, am ajuns la acelasi doctor Stan, la fel de neincrezator in recuperarea mea post-operatorie si grabit pe deasupra. Dupa vreo 40 de minute din ora de consultatie, s-a scuzat ca mai are un pacient si m-a lasat cu asistenta. Am mai intrebat-o pe asistenta ce nu imi clarificasem, apoi am plecat, la fel de nehotarata cum venisem.
Am ajuns in Bucuresti si am inceput sa caut persoane care s-au operat (multe), dar care sa fie si dispuse sa imi impartaseasca experienta lor (imfim de putine). Diana Dumitrescu (da, e vorba de Regina) a fost o astfel de persoana deschisa, ea este cea care m-a trimis la dr. Ionescu Radu. Acest doctor a parut de la inceput ok, insa cu cateva retineri: era cel mai tanar - 35 de ani, nu avea clinica lui precum Stan si Lascar, si imi prezenta situatia putin prea roz. Probabil ma speriase Stan irecuperabil. Asa ca la inceput am fugit si de la el. Vreau sa notez ca dr. Ionescu a fost primul doctor care mi-a propus taietura in jurul areolei mamare.
O alta prietena Camelia, m-a trimis la dr. Antohie. O bila neagra pt. acesta a fost ca nici nu auzise de introducerea implantului prin areola mamara. Mi-a spus ca are un colaborator doctor in Spania, caruia ii va cere detalii. Aceasta discutie m-a facut sa scurtez vizita in cabinetul dr. antohie, si cum deja varianta doctorului Ionescu prindea contur in mintea mea, am fugit si de acolo.
Ceva reminescente din sperietura lui Stan mai aveam, asa ca am decis sa mai elimin o varianta. In septembrie 2008 am plecat la un doctor vestit din Elvetia, St. Gallen, si anume dr. Poel. Mi-am spus ca daca suntem in urma in tara asta in orice alt domeniu, de ce am fi ok in domeniul medicinei. Poate doctorul din Italia n-a fost sa fie, asa ca hai sa mai incerc o varianta in lumea civilizata. Cand am auzit de 10.000 euro... deh, Elvetia... de taierea muschiului pectoral 8 cm la fiecare san, de drene puse in prima noapte si de stat singura dupa operatie la hotel 10 zile, am cautat clanta cu privirea si am fugit inapoi in tara, direct la dr. Ionescu.
Mi-am facut din nou programare la dr. Ionescu, am luat-o pe mama cu mine, ca stiindu-ma bolnava de nehotarare, imi era teama sa nu ma intorc iar cu semnul intrebarii deasupra capului. Am iesit din cabinet si am intrebat-o pe mama ce sa fac. Si mama a zis: fa-o o data, ca ti-o doresti de atat de mult timp si te sucesti de peste un an! Si doctorul?... E sigur pe el, inspira incredere. Si daca... Gata, mi-a spus mama, a ramas pe 15! Tineti cont de faptul ca mama a fost initial cea mai inversunata nesustinatoare.
M-am operat miercuri pe 15 octombrie, 3.600 euro, partial submuscular, 200 cc, internare 24 ore La Centru Medical Unirea, fara drene, fara febra, fara vanatai, fara dureri dupa operatie, recuperare rapida, m-am ridicat singura din pat la 2 ore de la trezirea din anestezia generala, am mancat singura la 4 ore de la operatie. Vineri eram la birou la calculator. Sambata am iesit cu copilul in parc insotita de mama (bine, eu nu am facut nimic, decat am mers pe langa ei), duminica am mers la Romexpo cateva ore. Azi am 10 zile de la operatie si ma simt minunat. Miercuri am dat jos corsetul si am plecat zambind.
Ideea e, ca poate era la fel de bine si la alti doctori, dar nu au stiut sa-mi spuna cuvintele pe care dr. Ionescu mi le-a spus, nu mi-au insuflat mie increderea pe care acesta mi-a dat-o, incat am zis: "pe mana lui ma dau".
ADAUGAT MAI TARZIU: 18 NOIEMBRIE 2008
A trecut o luna si o saptamana de la operatie. Sunt foarte bine, recuperarea a mers ca la carte, acum pot sa fac cam tot ce faceam si inainte. Masina o conduc de 2 saptamani (la mine a durat mai mult pana am putut sa conduc, ptr. ca Evo 9 e mai pe men-style...). Nu am voie inca sa ridic greutate mare pana la 3 luni (l-am luat pe Victor = 16kg din baie in brate intr-o seara si am simtit sanii tensionati toata noaptea), nu am voie sa ridic mainile deasupra umerilor (dar ridic zilnic mana dreapta dupa cate ceva pe vreun raft si de aceea sanul drept e un pic mai dureros la atingere).
De saptamana viitoare pot renunta la bustiera si TREBUIE sa merg la shopping sa-mi iau sutiene noi!... se pare una dintre cele mai frumoase parti ale experientei... Dar, atat doctorul cat si prietenele care au trecut prin asta, m-au sfatuit, ca, dat fiind ca este iarna si hainele sunt mai groase, sa port in continuare bustiera pana la 6 luni, in special nopatea si cat mai mult ziua. Ptr. a stabiliza forma sanilor.
La controlul de o luna, doctorul mi-a spus, pe langa laude ca am evoluat atat de bine, eu laude ptr. el ca e opera lui, felicitari, sampanie si conffeti... etc, etc., sa masez fiecare san seara inainte de culcare 3 minute dupa ceas. Timp de 6 luni. Nu conteaza daca e revelion sau revolutie. Daca vreau sa arata bine si sa nu am probleme. Dar nu masaj cum v-ati inchipui, ci un fel de tras de san cat poti de tare, de parca vrei sa-l rupi. In cabinet cand mi-a aratat, am inceput sa tip, am insistat ca eu nu pot sa fac asta acasa, ca mi-e frica... in fine, m-a convins, am plecat. Cum am iesit, am sunat-o pe Diana: de ce nu mi-a zis ca urmeaza asta?!... Tu ai facut asa ceva?... In fiecare seara?!... Of, daca am intrat in hora asta, trbuie sa joc pana la capat... Ce vreau sa spun este ca exista o ingrijire post-operatorie pe termen mai lung, destul de greu de respectat. Si uite, de ce probabil, nu toate operatiile sunt reusite...
Aceasta a fost experienta inainte de operatia de marire a sanilor, cat si in prima luna si jumate post-operatorie. Am uitat sa va spun ca numeni nu mai ma priveste in ochi cand vorbeste cu mine. Pentru ca asa cum Diana ma avertizase, o perioada o sa pic in mania decolteurilor :)
Cititi si continuarea experientei dupa 3 ani si dupa 5 ani (din cei 5, unul de alaptare).
8 comments:
E insurat?
da
buna... am 17 ani si jumatate...si as vrea si eu o marire a sanilor... mi l recomanzi pe dr. ionescu?
ms:*
Daca eu la el am ramas din atatia doctori vizitati, nu mai zic de cei din Elvetia si Italia, evident ca il consider cel mai bun. Mai ales ca operatia la mine a fost atat de reusita. DAR ESTE O PARERE SUBIECTIVA. Imi amintesc de prietena mea Cami care m-a trimis la dr. Antohie Nicolae, la care ea s-a operat si era foarte incantata. Insa mie nu mi-a placut doctorul si am iesit pe usa in mijlocul consultatiei... Deci, trebuie sa mergi la dr. Ionescu, sa discuti cu el, si abia pe urma sa hotarasti. Daca vrei da-mi un e-mail (adiafe@yahoo.com) si iti dau telefonul lui.
Sa-i stapanesti sanatoasa :)!
Buna! Sun programata la operatie la dr Radu Ionescu pe data de 24 martie! am fost la stan si marek valcu, insa l-am ales pe radu ionescu. spune-mi te rog, arata natural, avand in vedere ca pune silicoane rotunde?mi-a recomandat 260 ml
Buna fetelor, sunt programata la o operatie de marire sani la Dr. Radu Panturu. Mie mi-a facut o impresie buna, dar am cautat pe forum si nu am gasit comentarii despre el. Am 2 prietene care s-au operat la el cu rinoplastie si cu marirea sanilor cu silicon si au iesit foarte bine dar eram curioasa sa mai aflu si alte pareri?
Am avut ieri operatia de marire a sanilor la Dr. Radu Panturu. Eram cam speriata, dar dl. doctor foarte dragut, m-a calmat si mi-a dat incredere. Din fericire totul a decurs bine, ieri am dormit mai toata ziua, nu am avut dureri, probabil din cauza anesteziei. Azi dimineata am simtit o durere ca o senzatie de febra musculara la piept si brate dar dupa un calmant s-a micsorat si pot sa zic ca ma simt bine. Ma asteptam sa fie mult mai rau. Ma uit incantata la noul meu decolteu si astept sa vina dl. doctor la pansat sa vad cum arata. Pot sa ma ridic, ma duc singura la baie fara probleme. Conditiile aici sunt superbe, parca sunt intr-un hotel de 5*+, personalul si toata echipa ireprosabil, ma simt rasfatata.
Post a Comment