29 October 2014

Cresterea copiiilor - comparatie prezent versus alte perioade istorice

Azi dimineata pe la 9 eram in parc cu Elena, ca de obicei doar noi doua si gunoierii. De 9 ani de cand sunt mama, am inteles ca restul copiilor din Bucuresti intra la hiberbare toamna in primele zile mai friguroase si ies la primavara abia. Se mai intampla sa vezi in sezonul rece si vreunul ratacit, cu o bona sau o bunica dupa el care repeta cuvantul "nu" insotit de apostrofari verbale, cu o frecventa uluitoare, de te intrebi daca nu cumva a lucrat la bingo sau la bursa. Cred ca daca le pui sa spuna orice altceva, nu au asa debit verbal. Nu pune mana, nu atinge, nu te uda, nu te urca, nu te uita, nu intreba, nu respira... ca te murdaresti, ca racesti, ca plec si te las aici, ca te cert, ca vine monstrul/lupul/ursul, ca rade lumea de tine... Studiez comportamenul asta prin parcuri de 9 ani si pot spune ca statistic vorbind, este mai putin intalnit la parinti decat la bone/bunici.  

Vazandu-o pe Elena murdara de noroi din cap pana in picioare, se opresc 2 fete dintr-o secta religioasa fanatica si ma intreaba daca a cazut. Zic nu, s-a jucat in apa si prin noroi. Trec ele peste subiect, fericite ca au gasit o usita sa ma abordeze si ma intreaba direct daca vreau sa le zic cate ceva despre provocarile cresterii copiilor in vremea noastra. Trec si eu peste lipsa lor de educatie in a ma aborda, ar fi fost normal sa se prezinte, sa zica ca fac parte dintr-o grupare inainte sa le intreb eu ce fac/cine sunt/cu ce se ocupa (probabil ii invata mai nou sa nu-i mai dea cu religia din prima, ca fug oamnenii imediat). Si APOI sa ma intrebe daca vreau sa le raspund la cateva intrebari. Si asta INAINTE de a-mi baga pe gat nu's ce site, care era de fapt scopul final al abordarii...

In fine, le-am iertat, pentru ca nu aveau copii si pentru ca probabil ajung adeptele unor astfel de secte religioase din motive personale triste, plus ca nu au fost foarte insistente cu intrebarile, si oricum m-a amuzat sa le vad depaseste de discutie cand am intrat in amanunte istorice si filozofice despre cresterea copiilor. Si mi-a placut ca au stat sa ma asculte si au accepat in final ca poate exista un punct de vedere diferit de al lor. Se pare ca au inceput sa le bage un pic de psihologie pe la cursuri, sa-i invete sa fie mai flexibili...

Ideea unde vreau sa ajung este ca intrebarile lor mi-au deschis mie un subiect. A fost cresterea copiilor grea mereu, sau este grea doar in zilele noatre? Exageram sau nu cand spunem ca este o provocare in prezent sa ai un copil? Sau mereu a fost greu, raportat la problemele perioadei istorice respective, in functie de specificul acesteia?

Sa studiem intai prezentul. Cum este in anii nostri sa cresti copii? Nu zic sa faci copii, ca vorba unei prietene, sa ii faci dureaza 9 minute cel mult. Si sa ii cresti dureaza 9 luni + restul vietii.

In primul rand ca, indiferent de perioada istorica despre care vorbim, cresterea copiilor a revenit in general in primul rand in grija mamei. Indiferent cat de mult participa restul familiei sau societatea din jur, cate bone/bunici/ajutor ai, indiferent ce situatie materiala ai, mama este cea care il poarta in burta, care naste, mama in primul rand are (sau ar fi normal sa aiba) responsabilitatea cresterii unui copil.

Pe scurt, am scris cateva posibile provocari din prezent in cresterea copiilor.

- Instabilitatea familiei. Niciodata rata divorturilor nu a fost mai mare, niciodata mamele singure nu au fost mai multe. Niciodata cuplurile in general, nu au fost mai instabile. Cu cine sa faci copilul? Cu care din relatiile de cativa ani, pe care le insiri pana la 40-50 de ani, sa alegi sa faci copilul?

- Presiunea sablonului 90-60-90, presiunea marimilor de model, imaginea promovata de media a vedetelor mame vesnic slabe si tinere, fara sa aminteasca de operatiile, tratamentele si modul de viata exorbitant pe care si-l permit, care nu este accesibil majoritatii. Din aceasta cauza, mamele ajung subnutrite in timpul sarcinii, renunta la alaptat de tot sau il incheie mult mai devreme decat ar fi bine pentru copil (minim 6 luni).

- Intoarcerea la job imediat dupa nastere, sau oricum mai devreme decat ar avea nevoie copilul in dezvoltarea lui emotionala. Copiii se pare ca pana la pubertate ar avea nevoie de prezenta mamei langa ei. Asadar, concediul postnatal de 2 ani e o gluma. Intoarcerea la cateva luni si lasarea cu bona, este o crima deja.

- Pericolul jocurilor video, desenelor, televizorului, internetului, etc. Aceste pericole nu au existat nicodata din pacate, cred ca sunt cele mai grave din prezent si nu gasesc nici un alt pericol in alte perioade istorice care sa le egaleze. Am scris un pic despre asta aici.

- Hrana de proasta calitate. Niciodata omenirea nu a avut o abundenta mai mare de hrana, dar care sa fie atat de proasta calitate. Daca hranim un copil cu formula (in loc de lapte matern) si mancare din supermarket plina de adiviti, hormoni, modificata genetic, riscam ca pana la adolescenta sa fie in cel mai bun caz obez si la extrema - bolnav de o boala incurabila. Aveau stramosii nostri aceasta grija?

- In vremurile noastre oamenii zic ca nu fac copii pentru ca nu au timp sa ii cresca. Si au dreptate. In prezent avem cea mai mare securitate in ceea ce priveste viata ca integritate fizica: nu ne alearga dinozaurul sau ursul preistoric, nu sunt razboaie, nu vin tatarii peste noapte sa vandalizeze satul, epidemiile sunt eradicate, statele asigura cadrul legislativ al sigurantei individului - nu iti e teama ca iti da primul de pe strada in cap din ce te miri... Asa ca in afara de job, adica de ativitatea din care ne castigam mijloacele de existenta, ne permitem sa ne distram si sa ne facem de cap: sa mergi la ski, sa mergi in vacanta exotica, sa iesi in club, sa mergi la film, sa pierzi vremea la cafea cu prietenii, sa stai pana dimineata la seriale, sa mergi la spa/inot/cosmetica/shopping, sa alergi in parc, sa practici nu's ce sport, sa iti dezvolti nu's ce hobyy, sa schimbi partenerul la cel mai mic hop in relatie, sa castigi cat mai multi bani ca sa iti permiti mai multe vacante exotice, mai multe case, mai multe zile de stat degeaba cu prietenii la cafea... si uite asa se inchide un cerc vicios. Unde in acest program atat de aglomerat mai e timp si sa cresti un copil?

- Un pic din cauza motivelor de la ultimul punct (anume lipsa in prezent a unor pericole pe care stramosii nostri le aveau) a aparut in zilele noastre o presiune din partea societatii de a promova competitivitatea intre copii si solicitarea acestora fizica si intelectuala exagerata: vrei ca si copilul tau sa stie fanceza si greaca moarta precum copilul colegului de la birou, si calarie si sa straga cu arcul cum face copilul vecinilor. De aceea, copiii nu mai au chiar copilarie in care sa numere fluturii de pe floricele pe campii. Ci au un program de genul in fiecare zi dupa scoala: luni germana si inot, marti chineza si alpinism, miercuri olarit si latina, joi olimpiada la mate pe judete si seara concurs la karting... Credeti ca exagerez ca am eu simtul umorului cand scriu? Inseamna ca nu aveti copii...

Dar in alte prioade istorice, ce provocari avea parintii in cresterea unui copil? Care se regasesc inca in ziua noastra sub o forma usor camuflata, ceea ce ne impiedica sa le observam? Si care au disparut, predand stafeta celor noi aparute in prezent (cum este pericolul violentei jocurilor video, a posibilei agresivitati psihologice a internetului cand nu este cenzurat)?

- Asa cum deja am amintit, in primul rand erau pericole naturale: animale salbatice, epidemii, cataclisme naturale. Credeti ca era mai usor sa cresti un copil cand oricand puteau ataca noaptea felinele flamande sau maimutele carnivore? Sau facea variola si murea? Sau erupea vulcanul nopatea fara avertisment si nu aveai cum sa fugi ca nu erau sisteme de monitorizare seismica si nu te anunta nimeni prin google, facebook... whatever... ca sa pleci din zona cu nu stiu cate zile inainte?

- Cum era sa stii ca vin barbarii, turcii, romanii, etc. si violeaza tot ce prind, omoara si dau foc la intreg orasul, iau prizonieri tot ce ramane viu? Si asta an de an, mii de ani din istoria omenirii?

- Erau diferentele sociale mai mici in trecut fata de prezent? Erau copii cu bani si copii saraci in aceeasi clasa la scoala? Nu erau in aceeasi clasa, dar erau extreme in acelasi pestera/trib/sat/oras. Erau copiii celor care aveau mai multe pietre, blanuri, bate, unelte in pestera. Erau copiii celor care aveau cortul cea mai instarit din trib. Erau copiii conducatorului, ai sefului, copiii clasei sociale conducatoare. Diferentele acestea au fost de la aparitia omului pe pamant, si vor fi cat va exista specia umana, ca ne place sau nu sa acceptam.

- Hrana. OK, da, era sanatoasa, fara aditivi. Dar aveau plantele toxine naturale (lectine, opinoizi, gluten, etc.) in ele, care le protejeaza de alte specii? Stiti discutia... scopul speciilor vegetale nu este sa fie mancate de noi si de alti pradatori, ci sa se inmulteasca. Cred ca aveau chiar mai multe ca in ziua de zi, pentru ca sistemele lor de aparare erau mai putin perturbate de interventia omului asupra ecosistemelor naturale. Iti era teama sa nu manance copilul vreo balarie otravitoarea cand zburda frumos si liber pe pajistea din fata pesterii?

Concluzia mea este ca a creste un copil a fost, este si va fi greu. Indiferent de momentul de pe scara evolutiei omului. Mereu au fost greutati, mereu altele, dat tot greutati au fost. Unele raman constante de la aparitia omului pe pamant, altele ne urmeaza sub o forma modificata, dar avand aceeasi esenta. Cred ca in alte vremuri le lipsea oamenilor timpul de a se plange atat de mult de aceste probleme.  

No comments: