13 September 2011

Amintiri din comunism

De cateva zile, Victor al meu a dat iar in mania sucurilor proaspete facute acasa. Probabil datorita cantitatilor uriase de fructe avute in camara, culese chiar de el din gradina proprie de la Brasov ori din gradina finilor de la Ploiesti. Fiind mandru de munca facuta cu mana lui, si-a dorit sa manance fructele, insa le prefera suc. Si facem suc de cateva ori pe zi. Nu o sa-l tina mult, asa ca il pas in pace. Sucul (chiar si fresh home-made) nu este varianta cea mai buna de a consuma fructele. De preferat este sa le mancam ca atare.

Si sambata dimineata cand mama spala storcatorul, mi-a povestit despre o colega de la serviciu dinainte de revolutie, care avea o boala grava si considerata incurabila. Si aceasta colega primise de la o stwardesa un storcator vechi de fructe si se apucase astfel de binecunoscutul tratament cu sucuri de fructe si legume. Uzand insa aparatul probabil deja uzat, a stricat iremediabil sita care separa sucul de pulpa. A incercat in stanga si in dreapta sa gaseasca un mester care sa il repare. Nimic. Si fiind grav bolnava, cu sanse minime de supravietuire, deci nemaiavand ce sa piarda, si-a luat inima in dinti (nici mama nu stia chiar toate amanuntele) si a scris cu ajutorul cuiva o scrisoase in limba germana la reprezentanta storcatorului, prin care spunea ca este din Romania comunista, ca e grav bolnava, ca a primit cadou aparatul vechi, sita s-a stricat, viata ei depinde de acea sita si ii roaga sa-i trimita alta sita. Si in final a primit prin posta sita. Numai ca a doua zi dupa primirea sitei, a fost si securitatea la usa ei. Si a luat-o si a anchetat-o si a zapacit-o pe tema scrisorii si a sitei, desi era intr-o stare putin spus precara de sanatate. Pana la urma au lasat-o in pace.

Probabil sunt multe povesti de felul asta.

Ma gandeam ca eu fac parte din generatia care poate intelege ambele lumi. Si cea dinainte de revolutie, si pe cea actuala. Daca spui unui om nascut dupa '89 ca inainte nu gaseai nimic de cumparat, nici macar mancare, o sa i se para ciudat, nu va intelege in modul in care intelegem noi, care am stat la cozi. Daca duci un batran acum prin cora, altex, domo, toate molurile cate sunt, ca nici nu mai stii cate magazine sunt acum, o sa ii se para bulversanta abundenta de eletrocasnice, cu o mie de functii care ma depasesc si pe mine care am doar 33 de ani, in o mie de culori disponibile.

Imi amintesc cum stateam la coada la paine: eu, mama si tata, cu persoane intre noi si nu vorbeam intre noi, ca sa nu vada vanzatoarea (una obeza si cu strabism) ca suntem familie, ca sa ne dea 3 paini in loc de una. Asta in sambetele cand mergeam la tara la bunici, care nu aveau deloc paine de vanzare in sat. Ca in mod normal ne multumeam cu o paine.

No comments: