11 November 2010

Tandafirul galben

Acum cateva zile, venind cu Victor din parc si asteptand in trafic la semafor, mi-a inghetat privirea pe o taraba cu flori. Privind la trandafirii aranjati unul langa altul in vazele de plastic, mi-am amintit ca am primit acum multi ani de la iubit un trandafir galben. La prima sau a 2-a intalnire. Si l-am pastrat acasa, s-a uscat si il tineam ca pe ceva nepretuit. Dupa niste ani, ne-am certat foarte rau, ne-am despartit probabil ptr. o perioada, iar eu intr-un gest furios, am sfaramat floarea uscata, care s-a facut praf si la propriu si la figurat in cateva secunde. Am calcat-o in picioare, am negat sentimentele, am jurat sa nu mai etc. niciodata. Evident dupa o perioada se pare ca ne-am impacat. Deoarece, tot ce eu imi mai amintesc cu exactitate este ca dupa impacare, am umblat ca o dementa tot Bucurestiul sa cumpar un trandafir galben identic cu cel pe care il sfaramasem. Am cutreierat florarii si tarabe cu flori zile in sir pe furis, am comparat, am masurat. Pana la urma am gasit ceva asemanator, imi amintesc si acum privirea mirata a floraresei cand m-a intrebat daca cumpar numai unul, dupa ce ii pipaisem toata marfa. Si cel mai tare m-am chinuit sa usuc floarea ca sa semene cu raposata. Nu stiu cum, nimerisem un trandafir ceva mai mare decat raposatul, si asta nou nu voia sa se faca la fel de mic uscat... Finally, am declarat opera terminata si am asezat-o rasufland usurata pe raft, fericita ca iubitul nu observase lipsa ei. Faza cea mai tare este ca nu-mi mai amintesc nici moarta cine a fost iubitul. Ezit evident intre niste nume, ptr. ca intamplarea face ca eu sa le fi inspirat barbatilor trandafiri galbeni. Am incercat sa-mi amintesc indicii, pe unde am umblat sa cumpar floarea, cu ce masina, ceva care sa-mi aminteasca o chestie cu ajutorul careia sa plasez actiunea in timp, si astfel sa-mi dau seama cine era iubitul atunci. Nimic. So, cate eforturi la un moment dat, si ce ramane dupa niste ani. Oricum floarea nu o mai am. Nu-mi amintesc nici cand a dat coltul a doua oara.


No comments: