02 March 2009

1 Martie

Ieri am cumparat de la vanzatorii ambulanti martisoare de 2-3 lei, foarte frumoase si colorate, ptr. colegele de grupa ale lui Victor. Si inca doua martisoare ceva mai deosebite, ptr. cele doua educatoare. Acasa, cu frica in san ca va vrea sa le desfaca (asta ar fi fost de cosmar!) i le-am aratat lui Victor, ca sa se obisnuiasca cu ele, sa nu le vada ptr. prima data la gradi dimineata in clasa. Si l-am educat ca le va da colegelor la gradi, sa nu-i fie rusine sa se duca la ele cu martisorul, sa nu-i vina vreo idee sa le pastreze ptr. el, etc, etc, etc. Si ca sa exersez pana la capat ce urma sa se intample a doua zi (dar si din curiozitate) ce-mi vine mie sa-l intreb fiecarei colege ce martisor o sa-i dea, pe care il da educatoarei, pe care profei de engelza, etc. ... si credeam ca nu-mi va raspunde nimic, ca nu-l va interesa subiectul. Ha, ha!... Exact pe dos! A privit martisoarele intinse pe canapea cred ca... jumate de secunda, l-a insfacat pe primul pe care l-a nimerit si a zis ca ala e ptr. Sara. Eu am luat altul mai potrivit ptr. Sara (dupa parerea mea) si l-am intrebat daca nu crede ca al e mai frumos ptr. Sara. A prins ideea: s-a apucat sa le invarta pe canapea, sa le suceasca, sa le privesca pe fiecare, si apoi a stabilit o ordine cu cele trei martisoare cele mai frumoase: cel mai frumos (pe care eu il cumparasem ptr. educatoare, de fapt) ptr. Sara, urmatorul ptr. Eva, si pe locul trei ptr. Ilinca. Restul nu a mai prezentat interes.

1 comment:

Alia said...

imi aduc aminte cand eram in scoala primara si noi fetele ne masuram cantitatea de martisoare primita. cu cat erau mai multe martisoare cu atat insemna ca eram mai placute si aveam mai multi admiratori :)
cel mai frumos dintre toate avea onoarea de a fi agatat in piept.