In Viena la hotelul Do&Co

La Viena am mai fost de nu mai stiu cate ori in viata mea, in vacanta sau cu treaba, am stat cate o saptamana sau doar o zi in trecere. Dar dupa weekendul din 17 martie, mi s-au sters din minte toate experienele trecute si de acum incolo cand o sa spun Viena o sa ma gandesc doar la hotelul Do&Co. Este un hotel unde trebuie sa stai macar o data in viata. Este bun de pus pe lista cu must-uri in viata, gen sa merg in nu stiu care insula exotica, sa vad aureola boreala si cascada Victoria.

Hotelul Do& Co se afla in centrul centrului, adica fix in Stephansplatz, vis-a-vis de catedrala cu acelasi nume, pe care o vezi in toata spendoarea ei cand iesi din hotel:

Camerele sunt amenajate astfel incat elementul central, asa cum vedeti in pozele de mai jos, este cabina de dus enorma din sticla transparenta. Designul camerei este unul modern minimalist, in culori calde si materiale care creeaza confort, gen peretele bej din piele intoarsa din dreapta, care incorporeaza barul si tv-ul.

Lipsesc detalii gen clasicul tablou deasupra patului, iar paleta cromatica desi este calda si sugereaza confort, este monotona tocmai pentru ca atentia sa nu fie distrasa de la elementul central al camerei, cabina de dus.

Toate camerele hotelului dau spre Stephansplatz, vederea noastra nu a fost chiar spre catedrala, ci un pic mai in dreapta:

In prima seara, cum vienezii sunt mai habotnici decat nemtii cu programul, iar noi am pozat cu infinit entuziasm hotelul de parca il daramau a doua zi, s-au inchis toate locurile unde puteam manca, asa ca am comandat in camera:

Bine... nu cred ca trebui sa mai zic ca, multumita calatoriilor din luna martie, nu am mai intrat in nici un keto, asa cum planuiam. Asa ca m-am sacrificat pentru degustarea desertului, pentru a putea face un review pertinent. Daca nu era bun desertul la Do&Co? Trebuia sa stiu ca sa pot scrie aici :)

Mic-dejunul este alta experienta memorabila la Do&Co. Pe terasa de la ultimul etaj, cu vedere la catedrala Stephansplatz si zona centrala.

Singurul aspect neplacut la hotelul Do&Co este ca nu are parcare. Fiind in zona exclusiv pietonala, nu poti ajunge cu masina mai aproape de cateva sute de metri de hotel, asa ca iti cari bagajele singur de la masina parcata in cea mai apropiata parcare, care costa 4 euro/ora. Asta nu mai e dragut.

Va recomand restaurantul Figlmuller, la 2 minute de Stephansplatz, pe Bäckerstraße nr.6, daca vreti sa manancati cel mai bun snitel vienez de porc cu salata de cartofi si salata verde. Daca mergeti, va sfatuiesc sa luati o portie pentru 2 persoane pentru ca este foarte mare si nu poti manca singur nici jumate.

Am mers si cu trasura, pana la Palatul Imperial Hofburg, pe care l-am vizitat din nou, inclusiv muzeul frumoase si tristei imparatesei Sisi (nereusite au mai fost monarhiile ca varianta de organizare sociala - nici monarhii (in special femeile) si nici supusii nu erau fericiti) si muzeul argintariei si veselei... whatever, cred ca erau portelanuri - era duminica, totul inchis si nu aveam ce face, asa ca am mers prin muzee.

A meritat vizita la muzeul Sigmund Freud, pe care nu-l mai vazusem si pentru ca tocmai ma intorsesem de la Barcelona cu idei despre psihanaliza si terapia EMDR.

In interiorul Palatului Imperial se poate sta pe iarba. Pacat ca erau gunoie. Asta ca sa nu mai zica ca la ei e curat lacrima. Nu este mereu :)

Si o poza in stilul "turist-retard" care se pozeaza cu orice colt de cladire/strada/monument:

Ceea ce nu am facut in Viena este ca nu am urcat in Danube Tower, un turn inalt de 150 m in varful caruia se afla un restaurant rotativ, de unde stand la masa cam o ora, poti vedea toata Viena. Ramane pe alta data!