Asadar, ca sa reluam cronologic, m-am trezit cu Mos Craciun si cu sampanie. Acest Mos Craciun controversat, s-a straduit. In final, am ales sampania, care m-a salvat. Mentionez in trecere muntele de jucarii, toate de montat, zile in sir de acum incolo. Cand (si daca) ma va mai intreba cineva ce-si doreste Viki, o sa zic ca haine si carti. Apoi, ce poate urma in ziua de Craciun, decat minunatele mese lungi si interminabile in familie. Noroc ca pe mama am facut eu scoala gatitului sanatos, deci carnatii au fost de mistret, painea din hrisca, salata boeuf din peste cu praz, iar cozonacul cu stevie in loc de zahar. Iaaaar.... cand ne-am intors in casa, am gasit bradul cazut si facut praf. Cam toate globurile de sticla sparte. Imprastiate peste tot. Varful parca nici nu existase. Si credeti-ma era ditamai varful, super pictat, de la nu stiu ce expozitie de Craciun din Munich. Stiam eu de ce ador bradul si globurile de plastic... A urmat maturat, aspirat, repozitionat cu maxima maiestrie globurile ramase, ca sa nu para gol bradul, adica cum este de fapt acum. Varf nu mai avem, asa ca a ramas bradul fara varf.
Pe masura ce nervozitatea mea crestea, Victor era din ce in ce mai incantat de "tragedie", asa cum sunt copiii cand ceva iesit din comun se intampla.
Explicatie vizibila nu exista. Sa fiu superstitioasa? Nu am fost niciodata. Dar insa ziua nu s-a terminat, asa ca mai am o sansa. Si cand ma gandesc ca dimineata v-am sfatuit sa va paziti sufletul, ca e greu de reparat. Nu, paziti si bradul, ca nici el nu e placut de reparat.
No comments:
Post a Comment