21 April 2010

Despre educatia copiilor... si a adultilor

De dimineata am realizat (a mia oara) ca omul se naste curat, neviciat. Mediul il strica. Adica oamenii din jur, adultii.

Victor a inteles ca cerealele nes-ciuka-piki-riki... whatever...nu sunt sanatoase, au zahar, coloranti, soia, etc, etc. De aceea noi nu cumparam. De aceea el nu mananca cereale dimineata in ziua cand se dau la gradi (mananca acasa oricum mic-dejunul in fiecarezi). A inteles ca recalma la fineti e o minciuna si contine chimicale de care el nu are nevoie. Daca vrem ciocolata buna, mergem si cumparam una "adevarata", cu ingrediente verificabile. A inteles de foarte mic ca unele reclame la tv sunt mincinoase si nu trebuie sa cumparam tot ce zic aia.

Eu i-am explicat si l-am invatat totul. Singura. Ba nu singura... gresesc... cu opozitia celor din jur. De la unii ce trebuiau considerati mai apropiati, pana la societate. Toti mi s-au opus, dar eu am reusit sa-l educ sa faca diferenta de la 4 ani intre sanatos si nesanatos.

De dimineata imi zice Victor: mami, azi e ziua cu cereale la gradi, la mic-dejun... nu-mi plac, nu mananc, nu sunt bune. Ok, zic incantata.

Dar Horia (prietenul lui cel mai bun) mananca, zice Victor suparat.

Asta da problema dificila, imi zic. Reflectez un pic si ii zic: Horia nu are nici o vina, mama lui nu stie si nu l-a invatat.

Victor: sa-i spui mamei lui cand te intalnesti cu ea la gradi!... Da?... Sa-i spui!

Raman muta. Imi imaginez cum ar fi astfel de discutie, cum s-ar uita femeia la mine lung... Zic cu jumate de gura: bine, puiule, cand o vad pe mama lui Horia o sa-i spun. Terminam discutia, plecam la gradi.

Acum, ma gandesc ca, evident, spre binele educatiei lui Victor, va trebui s-o fac si pe asta. Nu stiu inca ce o sa-si spun in juma de minut probabil, unei femei care si-a crecut copilul cu nestle crezand cu tarie ca face astfel tot ce e mai bine ptr. puiul ei. E adevarat ca voi provoca discutia exclusiv ptr. Victor, insa (tot ptr. Victor) va trebuie sa nu fac o simulare de discutie, ci un experiment real. Din care copilul meu va invata o lectie trista: adultii nu asculta. Ptr. ca probabil Horia va manca mai departe cereale. Deoarece oamenii trebuie sa isi doresca sa vina informatia la ei, ca s-o accepte.

E posibil ca pe moment mama lui Horia sa ma banuiasca ca sunt vreo sectanta si nu s-a prins ea pana acum. Indiferent de reactia de moment, ce ii voi spune sper doar sa retina, iar peste timp cand va mai afla si alte lucruri sa le coreleze si sa vada dincolo de perdea.

5 comments:

Unknown said...

Sa ne spui si noua ce a zis mama lui Horia. Eu tot ma intreb de ce oamenii au instinctul asta de a respinge orice lucru care contravine "credintelor" lor pana cand nu verifica sa vada daca e ceva de chestia aia pe care au auzit-o...

Iulia said...

Din pacate, 99% dintre mamici nu inteleg importanta alimentatiei sanatoase. Eu nu am copii ai mei, dar cand voi avea o sa fiu mandra daca voi reusi ceea ce ai reusit tu cu Victor.
Stateam deunazi la o cafea cu o prietena, care imi povestea ingrozita cat de nebuna e mama unui copilas, care la ziua lui a servit un tort de fructe facut in casa cu un blat extrem de subtire. Cum ar trebui sa manance copiii dulciuri adevarate. Iar ea face in fiecare saptamana pentru copilul ei dulciuri adevarate: cu doctor oetker (sau cum s-o scrie). Vorbim despre un copil care va avea 2 ani in octombrie.
Cat despre mamica acelui copil... s-ar putea sa ii faci un mare bine, s-ar putea sa se uite ciudat, oricum, tu vei incerca

Anonymous said...

E foarte bine ca te informezi si incerci sa duci un stil de viata cat mai sanatos. Victor are dreptate. Spune-i si mamei lui Horia. Apoi e problema ei ce face cu informatia primita de la tine.
De exemplu mie mi-ar fi placut sa fiu informata mai din timp asupra unor lucruri, a trebuit sa treaca mult timp pana sa am acces la informatii de calitate. Si apreciez orice informatie. O verific, e drept, iar daca e adevarata chiar o pretuiesc.

Anonymous said...

Foarte frumos ce spui si ce vrei sa faci. Cu toate ca mi-ai spus de ce faci anumite lucruri sunt in continuare uimita ca oameni ca tine exista si mai ales ca nu se lasa si isi sustin parerile. Esti de admirat. Sa ne spui cum s-a terminat povestea.
Mi-ar placea ca Ana sa-l cunoasca pe Victor. pe curand!

Adina Afendulis said...

Ideea e ca nu pot da inapoi acum in fata lui Victor. De 5 ani ma straduiesc sa-i explic care e treaba cu mancarea sanatoasa. A inteles, a acceptat, stie sa aleaga singur. Insa acum NU INTELEGE de ce nu ne apucam sa face munca de volutariat sa-i educam pe toti. Dificila problema ma asteapta...