01 April 2010
1.04.2010
Azi e ziua in care, pentru prima data, un necunoscut domn tatic plimbandu-si fetitza cu bicicleta in parc, m-a oprit sa ma intrebe daca sunt eu posesoarea blogului pe care il citeste si pe care il gaseste foarte interesant. Ma recunostea din poze, dar nu era sigur. Cuvintele lui apreciative m-au facut foarte fericita. O sa tin minte ziua de azi.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
4 comments:
Felicitari :) :*
Si eu te-as fi oprit pe strada, pentru ca imi place la nebunie tot ce scrii :D Imediat te citesc in reader cand apare ceva nou si ma bucur de fiecare data :)
Paste fericit, Adina! :)
Multumesc, fetelor.
Bucuria mea a fost asa de mare, ptr. ca in spatele acestui blog nu exista nimic care sa il ajute sa fie cunoscut. Gen o afacere sau imaginea mea din alta parte (media, un job cu relatii, etc.). Sau o alta persoana, care sa ma sustina.
Decat eu. Cand am inceput blogul, m-am aruncat singura intr-un mare "hau" necunoscut, doar eu cu ideile mele, si cateva poze cu mine si baietzelul meu.
Nici macar nu am spus cunoscutilor ca am un blog. Unii m-au descoperit singuri mai tarziu. Sau mai bine zis, mi-am facut multi prieteni adevarati aici.
Pupici tuturor!
Felicitari! Cred ca ai fost tare mandra si ai si de ce! Mult succes in continuarea cu blogul si la cat mai multe astfel de intalniri de gradul zero care sa-ti imbuneze ziua.
Post a Comment