17 November 2012

Raport de jurnal

Cu cine sa vorbesc cand sunt suparata?

Cu mama nu pot, ca nu vreau s-o supar. Nu mai conteaza ca m-ar enerva reactia ei, ca nu mi-ar placea ce zice ulterior, pana acolo nu vreau sa o supar, sa se intristeze ca ma stie suparata.

Victor e prea mic, am incercat azi sa-si zic cate ceva, a inteles culmea esenta (dar de ce "culmea"? ca doar asa l-am crescut), dar mi-a dat niste solutii (normal) copilaresti si m-a pupat mult, asta a fost super, si mi-a desenat o inimioara zambitoare pe mana :)

Elena e inca in burta. Daca ar fi langa mine, cred ca la ea as avea sperantele cele mai mari.

Andrei... in situatia de azi, nu mi-a ajuns. Adica dupa ce vorbesc cu el, tot simt ca nu am descarcat tot. Si nu stiu de ce.

Prietenii, in fine, strainii - nu mai am rabdare sa-mi deschid sufletul in fata tuturor. Ca apoi sa fiu tratata cu ipocrizie.

Si apoi am realizat ca nu ma mai gandesc la nimeni.

Am scris aici aceasta scurta destainuire, ptr. ca m-a surprins ordinea in care m-am gandit la persoanele de mai sus. Cand am realizat ca in aceasta ordine i-am insirat in mintea mea, m-am hotarat sa raportez jurnalului.

Si ca o concluzie, solutia va fi ca voi conta iar pe timp. Indiferent cat de rau te simti la un moment dat, cu trecerea vremii, totul paleste. Dar inimioara asta n-o voi uita :)


Si uite-l si pe omuletul care ma face fericita cu o inimioara:


1 comment:

oliviutza said...

Elena? ce frumos.. si o sa fie frumoasa de o sa i se potriveasca si numele :)
Problema asta o am si eu, cu diferenta ca la mine pe lista nu e chiar nimeni din lista ta, nici mama, nici Andrei, nici Matei care daca ma vede suparata incepe sa planga.. asa ca ma bazez si eu pe principiul ca trece o data cu timpul. De multe ori chiar trece :)