24 March 2011

Vis implinit dupa 25 de ani

Cand am venit in Bucuresti in '86 aveam 7 ani si am descoperit magnoliile. La tara la bunici nu mai vazusem. Chiar de cand am vazut-o pe prima in curtea familiei Flondor, mi-am dorit cu ardoare si eu una, neaparat grena. Dar unde s-o pun? In Pantelimon pe balcon la bloc? In acel moment oricum parea imposbil ca vreodata voi sta altundeva decat la bloc. In anii pana in revolutie, mama ma mai incuraja pe un ton semi-prezent ca poate o sa am o magnolie vreodata, dar probabil ca sa scape de mine, ca in fiecare primavara o bazaiam la cap cu magnoliile din Bucuresti.

Am asteptat pana in 1994 cand ne-am mutat la casa, dar ghinion, curtea si asa minuscula, a fost toata betonata. Am mai asteptat pana in 2004 cand ne-am reintregit curtea cu o bucatica de teren. M-am necajit in anii urmatori vazand planurile familiei de a construi pe acea bucatica de teren, noroc ca nu s-a intamplat. Intre timp s-a pus problema sa ma mut in alta parte, si iar in alta, si tot asa am dus-o niste ani, de n-am stiut unde e "acasa" ptr. mine. De multe ori am vrut sa scriu aici un articol despre faptul ca eu nu am "acasa", dar mi se parea prea trist ca sa mai impartasesc. Si nu e genul meu. De fapt sunt cam tot in aceeasi stare, tocmai de aceea o sa scriu povestea mea despre "acasa" cand il voi gasi!

Revenind...in toti acesti ani am invatat toate curtile cu magnolii din zonele pe unde am locuit in Bucuresti. Chiar adunam flori cazute pe trotuare si imi juram ca intr-o zi voi avea magnolia mea intr-o curte, oriunde va fi ea. Garduri n-am sarit...

A trebuit sa mai astept pana in primavara 2009 ca sa daramam cocioaba de pe bucatica de teren. Primavara trecuta, desi aveam in sfarsit pamantul mult visat, energia si atentia mi-au fost consumate de alte proiecte/intamplari/tampenii, asa ca am ratat lunile martie-aprilie prielnice plantarii magnoliilor.

Si ca s-o scurtam... azi in sfarsit am plantat magnolia visata de 25 de ani!

7 comments:

Natasa said...

salut...eu ador magnoliile si gardeniile..daca ai timp si esti pasionata iti recomand gardenia ...miroase asa de delicat..dar este foarte pretentioasa.Hugs

oliviutza said...

Da' ce vise frumoase ai :)

razvan said...

Nice! Ma bucur ca ti s-a implinit visul! Cea mai mare magnolie pe care o stiu eu in Bucuresti e de dimensiunea unui copac literalmente imens pe strada Dragos Voda nr 25 in curtea unei gradinite (zona mosilor -eminescu). Nu stiu daca o stii :).. Daca nu, merita sa o vezi. A si dat numele gradinitei:
http://www.copilul.ro/Gradinite-u59/Gradinita-de-copii-nr-258-Magnolia-s3845.html

Adina said...

Nu o stiu. Dar ma duc s-o vad acum cat e primavara. Azi e ziua mea si am mai primit una, pe care o voi planta tot in curte! Sunt foarte fericita!

Aquamarine said...

Si mie imi plac magnoliile f mult, dar sunt curioasa cum rezista magnoliile in Bucuresti, ca si climat ma refer. Eu traiesc intr-o zona subtropicala si aici sunt magnolii si leandrii peste tot, dar in general vara e foarte cald si iarna e blanda. Cat am stat in Ro, aveam un smochin pe care iarna il protejam sa nu inghete. S-ar putea ca si pt magnolii sa trebuiasca o protectie iarna in Bucuresti, la -20 de grade...

Frederico Ferdinand said...

Buna. si eu ador magnoliile ca si tine. eu stau de mic la curte, iar visul meu de copil fiind a fost sa am si eu macar o magnolie ca si aceea ce am vazut intr-o mare gradina a unei vile din oras. si uite ca acest vis la mine a devenit pasiune, acum am in gradina mea 10 magnolii de 10 soiuri, sunt superbe si am si eu soiul magnoliei tale, Soulangiana Rustica Rubra. iti dau si adresa mea de net unde le poti admira http://fredericocj.sunphoto.ro/MAGNOLII-colectia_mea_de_10_magnolii_-sunt_sufletul_meu
numai bine si mult succes cu magnoliile tale!

Adina said...

Multumesc, Frederico!

Am vazut link-ul, sunt superbe magnoliile tale. Si curtea ta este foarte frumoasa.

Nu stiu de ce sunt atat de fascinante magnoliile...